La Serile de Poezie “Nichita Stănescu” de la Deseşti mi-a fost dat să ascult poezie de Ileana Pop-Nemeş. Pentru mine venea din necunoscut. Dorel Todea mi-a spus că a citit în Cenaclul Centrului Cultural din Sighetu Marmaţiei. Manuscrisul volumului “Pasărea nebună” mi-a oferit alte orizonturi de percepere. Ileana ştie să pună în cuvînt caligrafia sufletului, cu o sensibilitate fină. Poemele au şi tresărirea necesară care surprinde prin sinceritatea mărturisirii dar şi prin urcarea realului în simbol. Am simţit şi irizări din metrica populară. Cert este că poemele Ilenei au corp armonic şi legănare de cuvînt. (Gheorghe Pârja)
Raiului
Opresc astăzi ploaia
să nu amestece seninul
şi dintre nori să curgă vinul
că-n palmele întinse ţin
vârful dealului bătrân,
cu podgorii înfierbântate
pe drumul cu miros de fân.
Şi vreau să joc cu veselie,
să ştiu că lumea nu-i pustie,
s-adorm într-un cerdac
pe frunze ruginii,
pe gândurile mele
legate-n traista
albă-neagră de sub cap
şi după ce cocoşul
de trei ori va cânta
să termin vinul roşu
şi-apoi să mă trezească
un lătrat de câine,
să nu ştiu că e mâine,
să fug ori să mai stau
pe-a frunzelor beţie
că-s zilele puţine
cum zic de drag
când ţi-e mai bine
viorile din Rai.
Descântec de Sfântu Gheorghe
Lăsaţi udătorii
să scuture norii
pe lună şi cu voie bună,
să-i strângă cu mâna
să nu sece fântâna.
Din sălcii-nmugurite
să ardă focul iute,
daţi drumul naturii
pe poarta care-o ştiu.
Creştini la rugăciune,
bolborosind anume
să nu vină strigoi
azi pentru tine Gheorghe
şi mâine pentru noi…
Lună
Gândit-am Lună
că noaptea nu-mi lasă
visele în aripi deschise.
Pe strada Toamnei
să mă cobor desculţă
în văile singurătăţii,
să te-aud alergând
singură şi-ntreagă
spre inima-mi plânsă,
cu genunchii prin iarbă.
Lună frumoasă de dragă
la mijloc cu fericire-ncinsă,
în toată durerea clipelor prinsă,
caută-mi inima-mi largă
la poarta cu cifra nescrisă.
