Familiile se adună şi merg la cimitir, îşi aduc aminte de cei morţi, e ca o sărbătoare. Cimitirile sînt pline de flori, lumina lumînărilor pictează forme pe pietrele funerare, iar forfota oamenilor animă acest loc de obicei tăcut şi sobru. Preoţii au oficiat în cimitire sfinte slujbe şi parastase de pomenire. Unii credincioşi au invitat preotul să se roage la căpătîiul celor decedaţi. Tot în această perioadă, se sfinţesc monumentele şi crucile noi.
Creştinii au aranjat din timp mormintele, s-au aprovizionat cu lumînări şi candele, dar şi cu dulciuri, covrigi, colăcei, gogoşi, pe care le-au împărţit copiilor sau oamenilor sărmani, pentru sufletul mortului. Pe lîngă faptul că s-au comemorat morţii, aceste zile sînt un prilej de reunire a familiei. Programul Luminaţiei diferă de la o parohie la alta. Noi am fost în Poienile Izei, în cimitirul de lîngă Biserica de lemn “Sfînta Paraschiva”, monument UNESCO, veche de sute de ani. Acolo am aprins lumînări la mormîntul fostei culegătoare de folclor Ioana Petreuş şi a soţului său, Ioan, alături de fiicele acestora, venite cu soţii din alte părţi ale ţării. Apoi, la Strîmtura, pe Valea Izei, la mormintele unor rudenii. Participanţii la Luminaţie au adus sarmale, plăcinte, pancove, iar pentru copii, dulciuri.