Referendumul de duminică pe tema cotelor de distribuţie a refugiaţilor a demonstrat că mai puţin de jumătate dintre alegătorii maghiari sînt dispuşi să-l urmeze pe controversatul şi populistul prim-ministru Viktor Orban. Totuşi, forţele de dreapta şi de extremă dreapta care susţin „Ungaria pentru unguri!” fac din statul vecin un partener incomod şi pentru România şi pentru UE. Însă doar ungurii pot schimba acest curent.
UE practică o politică de liberă circulaţie şi de deschiderea graniţelor profită şi cetăţenii maghiari – pot să se deplaseze oriunde voiesc pe continent, să se stabilească sau să lucreze în alte ţări, fără oprelişte. Ungaria are drept de vot în instituţiile comune, după produsul intern brut (100 de miliarde de euro) şi după contribuţia la bugetul comun, iar în problemele mari, se poate opune prin veto. Prim-ministrul maghiar Viktor Orban şi guvernul său de dreapta se comportă precum omul sărac şi fudul: Ungaria contribuie anual la bugetul UE cu circa un miliard de euro, dar primeşte de la UE circa 7 miliarde de euro, de şapte ori mai mult! România este a treia ţară pentru exporturile ungureşti, balanţa comercială fiind favorabilă Ungariei. Produsul intern brut al vecinilor din Vest este aproape egal cu al României, la o populaţie pe jumătate – fiind cu un pas economic în faţa noastră. Aşadar ungurii ar trebui să accepte că au şi obligaţii morale în UE, nu doar legale.
Retorica anti-arabă apare şi în România, fiind stîrnit sentimentul fricii de străini, în speţă faţă de arabi. Ar fi minunat să nu uităm trecutul şi lecţiile sale repetate în secole, dar pe care ezităm să ni le amintim. De-a lungul istoriei, populaţiile au migrat mereu din zonele periferice spre centrele în dezvoltare, cu nivel de trai mai ridicat. Modelul american, o ţară formată din oameni de mai multe culori ale pielii, alb, negru, galben, se aplică acum şi în Europa. Peste o sută, două de ani, mulatrii vor fi majoritari, fenomen ce se petrece deja în SUA. Toţi pămîntenii avem vocaţia să fim universali, să ne acceptăm unii pe alţii în faţa Dumnezeului multiplu, pe această planetă devenită prea strîmtă pentru toţi (Babilonul ne este avertismentul biblic). Franţa a colonizat teritorii din Africa şi constatăm reactiv că au emigrat de acolo milioane de algerieni, tunisieni, marocani, deveniţi francezi… Europa de Vest este plină de arabi musulmani – şi nu de ieri. Are loc o ciocnire între civilizaţii, iar rezultatul politic poate fi prevăzut (vom ajunge la fel ca SUA, să avem preşedinte de altă rasă). Nu putem opri migraţia păsărilor, nici circulaţia oamenilor şi a banilor, dar putem reglementa stabilizarea alogenilor şi integrarea lor, aşa cum procedează americanii.
Ungurii au un trecut de dominaţie şi trebuie să accepte libertatea altora, dacă vor să fie şi ei cu adevărat liberi! Statele europene au obligaţia morală să primească emigranţii arabi şi să-i ajute. Ideea extremistă de refuz în masă nu va duce la nimic bun. Ungaria a fost prima ţară est-europeană care a militat să se integreze în UE, dar între timp a devenit un caz pe dos. Eşuarea referendumului de duminică a stopat ascensiunea lui Viktor Orban şi urmează să fie readus de unguri la limbajul democraţiei europene, la fel cum s-a întîmplat cu partidele de extremă din Italia şi Grecia.
Liberatea este cel mai de preţ dar pe care îl putem primi de la societatea în care trăim. Ne bucurăm de ani de maximă libertate, după ce am trecut prin dictatură – se cuvine ca şi ungurii să fie conştienţi de această realitate. Patriotismul economic şi naţionalismul trebuie înţelese de acum la un nivel european, deoarece depindem unii de alţii. Copilul teribil a fost urecheat la referendum, dar nu va ceda uşor înainte de a se cuminţi. Aşa sperăm să se întîmple şi cu alte curente naţionaliste din Europa, popoarele fiind busole pentru politicieni. Oamenii simpli înţeleg adesea mai bine decît liderii molipsiţi de discursul rudimentar despre ce are de-a face Dumnezeu cu Constituţia, avorturile, homosexualii sau imigranţii arabi!…
Nu ceilalţi sînt de vină, ci lipsa noastră de înţelegere ne face să greşim şi pe aceasta trebuie s-o depăşim împreună în UE!
