Urmărind activitatea ASTREI aici în părţile noastre şi strădaniile fruntaşilor săi de acum mai bine de un secol, pentru afirmarea drepturilor naţionale ale românilor, ne-a reţinut atenţia demersul ”protoprezbiterului Tractului Cetăţii de Piatră”, cum am spune azi, al protopopului ortodox al Chioarului, pe atunci, Vasile Duma. În mai, 1908 protopopul scria din Tg. Lăpuş, unde îşi avea sediul, Comitetului central al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), la Sibiu, despre ”hotărârea cărturărimii din acele părţi, din mai multe consfătuiri” de a înfiinţa un despărţământ al acesteia, (o filială), de sine stătător, aparte de cel din Dej, cerând şi aprobarea pentru a ”convoca adunarea de constituire”. Era dovada unei activităţi culturale intense, sub zodia Asociaţiunii Transilvane în zona Lăpuşului şi a părţii învecinate a Chioarului (Cerneşti, Copalnic Mănăştur, Berinţa, Cărbunari), iar Dejul devenea prea departe pentru o legătură permanentă. În acelaşi an, la 8 septembrie, i-a fiinţă doritul Despărţământ Lăpuş al ASTREI. În fruntea acestei acţiuni merituoase, într-o atmosferă de bună înţelegere şi conlucrare în folosul naţional, s-au aflat protopopul ortodox V. Duma şi protopopul greco-catolic O. Muste.
Activitatea ASTREI prin noul despărţământ şi rolul protopopului Duma, implicat cu priceperea sa de bun organizator, dar şi cu toată însufleţirea în educarea oamenilor, reies atât din documentele de arhivă cât şi din presa românească a vremii (revista ”Transilvania” a Asociaţiunii, ”Gazeta de Duminică” din Şimleu Silvaniei, ”Telegraful Român” din Sibiu, unde publica el însuşi, ca şi din alte publicaţii). Dintre acţiunile de mai mare amploare ale lui Vasile Duma pe tărâmul cultural, în spiritul ASTREI, amintim pregătirea şi organizarea în spaţiul de care vorbim a centenarului mitropolitului Andrei Şaguna (1809-1873), precum se cunoaşte, primul preşedinte al ASTREI de la înfiinţarea sa la Sibiu, în 1861. De asemenea, expoziţia etnografică din 1910 de la Tg. Lăpuş – prima de acest fel organizată aici, care denotă interesul şi preţuirea pentru tradiţia şi specificul naţional românesc. Este de notat aniversarea semicentenarului ASTREI, din anul 1911, şi manifestările care au premers acestui eveniment cultural cu un an înainte.
Desigur, activitatea ASTREI în zona de acţiune a acestui despărţământ a creat şi a cultivat interes şi o anume tradiţie culturală, încât spiritul ei s-a răsfrânt peste decenii, iar cele două războaie mondiale şi ignorarea sau desfiinţarea ei ulterioară nu au reuşit să anuleze acel spirit. Poate nu întâmplător, ASTRA şi-a reluat activitatea în judeţul nostru după schimbarea din decembrie 1989, tocmai la Tg. Lăpuş.
Ar fi multe de spus despre activitatea stăruitoare a protopopului Vasile Duma din Tg. Lăpuş, nu numai în cadrul ASTREI. Pregătirea şi experienţa de dascăl şi de preot, puterea sa de muncă şi de convingere au antrenat energii necesare operei de educare, de rezistenţă la deznaţionalizare prin şcoală şi biserică, exercitată cu putere în Transilvania în acei ani de către guvernul de la Budapesta. După cum spunea, în 1909, protopopul Chioarului într-una din conferinţele preoţeşti, ”lupta vieţii, în împrejurările de faţă devine tot mai grea şi pretinde tot mai multă jertfire de sine, tot mai multă bărbăţie şi înţelepciune”. V. Duma s-a ocupat asiduu de şcoală, de alfabetizare, de constituirea bibliotecilor (atunci, parohiale), de difuzarea publicaţiilor ASTREI pe multiple teme educative, de constituirea unor fonduri culturale.
Dar prima instituţie de care a fost preocupat protopopul ortodox al Chioarului, Vasile Duma, a fost Biserica şi cei mai apropiaţi colaboratori ai săi au fost preoţii, cărora le cerea neîncetată dăruire pentru oameni. Credem de interes să amintim câteva nume de preoţi deosebiţi din acei ani şi din această zonă, colaboratori apropiaţi ai săi: Nicolae Gherman din Rohia, care va conduce şi activitatea ASTREI în Lăpuş, acelaşi care va întemeia Mănăstirea ”Sfânta Ana”, Alexiu Latiş, viitor paroh al bisericii ortodoxe din Baia Mare şi protopop al Chioarului, vicar, apoi, al reînfiinţatei, pentru scurtă vreme, Episcopii Ortodoxe a Maramureşului (desfiinţată de ocupaţia hortystă în 1940), Vasile Gheţie, preotul cărturar, precum şi alţi luminători. (va urma)
Viorica URSU
