Nu mă aşteptam să aud aşa ceva în timpul vieţii mele. Nici în timpul vieţii altora. Adică declaraţia scandaloasă a lui James Pettit, ambasadorul american la Chişinău cu ocazia aniversării Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Ce a spus omul acesta crescut diplomatic în spaţiul rusesc? Zice: „Moldova nu este România”, „Moldova îşi are propria ei istorie” ori „Alăturarea de România nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Republica Moldova”. „Este important ca moldovenii să se recunoască a fi moldoveni, o naţiune aparte”. Ba mai spune că moldovenii sînt alt popor decît poporul român, limba moldovenească este altceva decît limba română. Toată propaganda rusească prin cozile de topor de la Chişinău s-a întrupat în spusele acestui ambasador. Prima curiozitate a mea – şi a multora – a fost să mă interesez unde şi-a făcut traiul diplomatic acest personaj. A absolvit Universitatea de Stat din Iowa secţia limba rusă. A fost funcţionar la ambasada SUA din Moldova unde şi-a continuat activitatea pe poziţia de consul general adjunct. Apoi consul general. A avut un stagiu al misiunii americane la Kiev. În urmă cu doi ani a fost numit ambasador al SUA la Chişinău. Pînă acum nu prea a ştiut lumea de el. Domnul James Pettit este deci un diplomat cu experienţă în Rusia încă din perioada sovietică, cu relaţii puternice în mediul politic şi de afaceri rus. Afirmaţiile unui reprezentant SUA în zonă care sfidează istoria ştiută şi de un copil de şcoală (bun la istorie) mi se pare a gravitate fără precedent. Credeţi că ambasadorul nu cunoaşte istoria reală? Nu-mi vine a crede. Este apreciat ca un bun diplomat. Asta mă pune şi mai mult pe gînduri.
Îmi vin în minte teoriile Moscovei aruncate pe piaţă aşa, într-o doară. Că Moscova îşi doreşte o Moldovă Mare, creată prin unirea Basarabiei cu Moldova din dreapta Prutului. Dacă nu se poate, să rămînă independentă pe care să o anexeze mai tîrziu. Mă duce gîndul la îndoială. La întrebări care îmi răsar în minte pînă la scrierea acestui text. S-au făcut înţelegeri între cei mari pe care noi nu avem cum să le ştim? Ameninţările Rusiei par acum mai îngrijorătoare. Dacă, ruşii ar trece Prutul, pe noi cine ne apără? Sîntem înconjuraţi de state care mai visează la sfîşierea acestei ţări. Nu uit istoria! Îmi aduc aminte, din cărţile adevărate, cum Germania şi Rusia au dezmembrat România Mare. Apoi, Yalta cînd Anglia, Rusia şi America ne-au lăsat pradă la Pravda. Mă dor cuvintele ambasadorului american deoarece provin dintr-un loc de unde nu mă aşteptam. Mă întreb din nou: de ce a fost posibilă această ieşire? Care sînt motivele? Sînt o sumedenie de presupuneri. Oare spusele au fost din capul lui? Ceea ce nu cred, atunci de unde? Nu-mi vine să cred că mesajul a venit de la Washington. Totuşi Dan Dungaciu atrage atenţia că la Departamentul de Stat, Republica Moldova se află la o altă rubrică decît România. Ambasadorul american ne sugerează dacă nu un zid, o cortină la Prut. A dat apă la moară proruşilor. Un lider de la Chişinău a spus că unionismul ar fi trebuit interzis prin lege. Ne dăm seama că Basarabia este o zonă extrem de sensibilă. Declaraţia trebuie citită în cheia acestui spaţiu. Rămîn la părerea că a fost o declaraţie jignitoare la adresa istoriei reale a naţiunii române. Oare ne putem aştepta la consecinţe? Să înţelegem că America nu doreşte Unirea? Că Moldova va fi în sfera de influenţă a ruşilor? Se va declanşa o propagandă antiamericană?
Poate fi o declaraţie semnal pentru ce se va întîmpla în vremea care vinde. Poate se împart din nou sferele de influenţă. Şi noi ne agităm ca pe jar. Un domn, Fota, ne sfătuieşte să fim calmi, cu patetisme nu rezolvăm nimic, că diplomaţia noastră să fie mai fermă, că americanii nu vor face înţelegeri peste capul nostru. Urmăresc de multă vreme întîlnirile Lavrov – Kerry, iar săptămîna trecută americanul, la Geneva, a înghiţit în sec. Ştiu atît că ambasadorul american ne-a spulberat un vis. Visul Unirii. Poate a vrut să ne trezească la realitate. Bine, dar nu cu istoria pe dos. Astăzi este Ziua Limbii Române pe ambele maluri ale Prutului, domnule James!
