Guvernul profită de vacanţa parlamentară şi aprobă ordonanţe de urgenţă fără nici un fel de consultare publică, mizînd pe efectul de surpriză. OUG nr. 20/2016 a fost emisă în iunie şi aplicată, pe lîngă personalul medical şi din învăţămînt, şi pentru procurori, salariile cărora vor fi mărite de la 1 septembrie cu pînă la 18%, însă nu şi pentru ceilalţi magistraţi (judecători). Actul de guvernare se face în acest caz fără transparenţă, nedemocratic, aceste manevre cu salariile bugetarilor fiind de fapt un abuz în serviciu făcut de executiv.
Ordonanţa 20 se referă la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, subiect extrem de sensibil pentru bugetari şi pentru toţi contribuabilii. Incongruenţa dintre Parlament şi Guvern este o problemă nerezolvată a democraţiei româneşti, ce încă persistă. Legea salarizării unice nr. 284/2010 n-a putut fi aplicată din cauza constrîngerilor bugetare. S-a ajuns atunci ca Parlamentul să voteze salarii mărite, iar Guvernul să constate că nu le poate plăti – nu avea bani suficienţi la buget! Din 2010, Guvernul a menţinut salariile existente în plată, dar în funcţie de conjunctura economică şi de contextul politic de moment a majorat salariile în ansamblu sau numai pentru anumite categorii de personal sau sectoare. Aceste intervenţii executive au determinat apariţia unor disfuncţionalităţi în sistemul public de salarizare şi discriminări.
Salariaţii au chemat în judecată autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, cerînd eliminarea discrepanţelor rezultate din neaplicarea în integralitate a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, numărul de procese aflate pe rol fiind semnificativ. Au fost pronunţate hotărîri judecătoreşti definitive în favoarea salariaţilor. Acesta este un semnal de alarmă că Guvernul şi Parlamentul nu reuşesc nici acum să lucreze împreună şi nu îşi delimitează atribuţiile şi răspunderile. Guvernl este cel care de regulă calcă peste legi, din dorinţa de a rezolva punctual anumite dorinţe ale salariaţilor sau ale sindicatelor, în scopul păcii sociale mult dorite.
Mai ales în sectorul de sănătate s-au produs dezechilibre structurale, din cauza resurselor umane (medici, asistenţi) care migrează în străinătate, Guvernul încercînd să atragă interesul pentru această familie ocupaţională. După mărirea salariilor medicale, Guvernul a fost obligat să dea salarii în plus şi pentru învăţămînt, pe motiv că debutanţii au salarii prea mici. În acest fel, fondurile bugetare au fost direcţionate cu ţintă, nemulţumind alte categorii de bugetari, cum sînt magistraţii, militarii, poliţiştii, funcţionarii publici. Făcînd aceste corecturi pe fugă, Guvernul n-a reuşit să identifice toate disfuncţionalităţile salariale şi n-a evaluat impactul bugetar (condiţie absolut obligatorie într-un stat de drept). Cu alte cuvinte, Guvernul a dat salarii de la sine putere, fără a avea studii de impact.
Dacă tot existau precedente, prim-ministrul Dacian Julien Cioloş a acceptat măriri salariale şi pentru consilierii de probaţiune, fără ca aceştia să ceară măriri de salariu! Cu alte cuvinte, salariile au fost ridicate în bloc, pentru toţi, pe motiv că după 2014 (cînd au apărut noile coduri) meseria de probaţiune este cu risc mare. Încrederea românilor în Guvern a scăzut ca rezultat al acestor măriri de salarii prin OUG 20, făcute fără justificare. Nu poţi umfla salariul unei categorii profesionale, pe motivul că legea îi dă mai multe atribuţii. În acest caz, soluţia logică este să angajezi mai mulţi profesionişti care să execute atribuţiile primite în plus. Nu poţi spune că unii au un risc crescut în muncă, sau că fac efort mare, şi de aceea le dai salarii babane (7.000-8.000 de lei pe lună), deoarece acelaşi risc l-au avut şi pînă acum, în munca lor cu pacienţii, studenţii, elevii, justiţiabilii, infractorii…
Este necesar ca salariaţii de stat să urce calitatea şi eficienţa actului lor profesional, dar acest obiectiv nu va fi atins niciodată favorizînd pe faţă unele categorii de personal dintre domeniile ocupaţionale, şi discriminîndu-le pe altele!
