A fi cioban în ziua de astăzi nu e uşor. Dacă mai pui la socoteală şi crescutul oilor, realizezi că devine din ce în ce mai mult o afacere nerentabilă, cel puţin pentru micii fermieri. Se pare că viitorul acestei meserii, vechi de când e lumea, este sumbru.
Am stat de vorbă cu unii proprietari de oi, dar şi cu ciobani, iar concluzia a fost aceeaşi: oieritul este pe o pantă descendentă şi nici şanse de redresare nu se prea întrezăresc în viitorul apropiat: „Este cam rău în ziua de astăzi să fii cioban, pentru că nu e plătită munca asta cum ar merita. Eu sunt şi cioban, dar şi proprietar de oi. Un cioban se plăteşte de la 1.000 de lei în sus pe lună, plus mâncare, ţigări. Nici mieii nu se mai vând bine. Mie mi-au plătit la 7 lei, 7,5 lei pe kilogram, în condiţiile în care acum trei ani am vândut carnea cu 10 lei kilogramul. Nici laptele nu-l putem vinde. Subvenţiile nu vin la timp. Blana oilor, uite-o acolo e tunsă şi stă depozitată lângă staul, pentru că nu o ia nimeni. Mai facem noi caş şi din astea, dar nu e nu ştiu ce. În timp, dacă nu se schimbă ceva în bine, va dispărea oieritul”, a spus Augustin Simion Ungur, cioban şi proprietar de oi din Vălenii Lăpuşului.
Ciobanii se găsesc tot mai greu
Deşi unii proprietari de oi sunt decişi să plătească bine un cioban bun, acesta nu se prea găseşte în ziua de azi: „Cheltuielile cu animalele sunt mari, trebuie să plătim păcurari cu cel puţin 1.500-1.800 de lei. Şi nici aşa nu găsim oameni. Mai mult, nu scoatem tot timpul randament de la oi, încât să putem plăti ciobanul şi să ne şi rămână ceva. Dacă nu luăm bani şi de la păşune, ca subvenţie, atunci trebuie să ne vindem oile, altfel ajungem la sapă de lemn! Păşunile sunt într-un hal de nedescris. Nu s-a mai lucrat mai nimic pe ele de trei ani de zile. Laptele de la vaci nu ai unde-l vinde. Deci, situaţia este grea în acest moment în domeniul creşterii animalelor”, ne-a explicat Paul Gheorghe, un alt proprietar de animale din Deseşti.
A fi cioban nu e uşor
Când eşti cioban, eşti practic slugă la oi, din cauză că animalele nu ştiu ce sunt zilele libere ori de sărbătoare: „Meseria de cioban nu-i uşoară. Toată ziua eşti cu oile, ori că plouă, sau e soare, nu ai nicio zi liberă, din cauză că oile nu ştiu de duminică, ori de sărbători ca Paşti, Crăciun… La oi nu ai nimic liber. Aşa că, banii pe care îi primeşte un cioban în aceste condiţii sunt prea puţini”, ne-a explicat Simion Ungur.
Sub 200 de oi nu ai profit deloc
Pentru a putea spune că ai un câştig de pe urma oilor, ca proprietar trebuie să deţii cel puţin 200 de capete. Sub acest prag, creşterea oilor merge în pierdere: „Ca să zici că ţi se rentează cât de cât să creşti oi, ar trebui să ai cam de la 200-300 de capete în sus. Acum 15 ani era mult mai bine în acest domeniu pentru toţi. În ziua de azi scade efectivul de animale, dispar ciobanii care se orientează spre alte domenii şi după cum văd eu, totul merge numai în jos, pentru că nu se merită. Mai bine nu văd a fi tare repede”, a declarat ciobanul Simion Ungur.
Nici marilor fermieri nu le merge mai bine
Se pare că rentabilitatea unei ferme de oi începe de la 200 de capete, dar nu mai mult de 500. Asta din cauza specificului terenului existent la noi în judeţ. Însă nici aşa nu este uşor: „La creşterea ovinelor este rentabil pentru cel care are o fermă cu peste două sute de capete. Cam aici ar trebui ca să ajungem noi, cu efective de animale de minim două sute şi până la cinci sute. Cred că acest gen de ferme ar trebui să fie sprijinite, să se dezvolte. Că e greu cu una mai mare, pentru că nu ai condiţii, nu găseşti oameni buni care să te ajute, să muncească. Şi ciobanii care îşi fac treaba bine, nu vin pe bani puţini şi trebuie să ai grijă de ei, cum le vorbeşti, să nu-i superi dacă nu fac ceva bine şi doar să încerci să le spui pe ocolite, că altfel îţi dau bota în mână şi au plecat. Mai bine se duc dincolo unde stau patru-cinci luni de zile până ce italianul le trage o ţeapă, spre exemplu, şi după aia vin tot fără bani acasă. Eu am o fermă cu 500 de oi, dar statul nu ne prea sprijină cum ar trebui”, a spus Gheorghe Buda, fermier din zona Chioarului.
Reorientarea profesională, o soluţie deloc uşoară
Ciobanul spune, că dacă tot aşa va merge treaba, va renunţa la oi şi la meseria de cioban. Nu ştie însă ce va face în aceste condiţii: „Eu, de când mă ştiu, tot de oi m-am ocupat, dar probabil că om vinde oile dacă tot aşa merge treaba, adică din rău în mai rău. Dar altceva nu prea ştiu ce să fac, dacă asta am făcut o viaţă întreagă. În serviciu, unde să mă duc? Că nu este unde. Se zice că a fost rău pe vremea lui Ceauşescu, dar a fost mai bine, pentru că toată lumea a avut serviciu şi un loc de muncă. Acum unde să mergi? Ce serviciu? Nici agricultura nu se plăteşte cum ar trebui, deci nu-i rentabilă”, a conchis Simion Ungur. „Eu sunt cioban de meserie, dar cu oile e tot mai greu pe zi ce trece. Nu ai sâmbătă, duminică, sărbători. Ori că plouă sau e soare şi cald de nu mai poţi tu trebuie să umbli cu animalele peste tot să pască. Şi proprietarii plătesc tot mai puţin. Însă la cum merg treburile, cred că mă las de meserie cât de curând şi voi pleca dincolo (n.n. în străinătate), ca să îmi câştig un bănuţ, că aici nu prea ai ce face. E trist, dar asta-i realitatea din păcate”, ne-a explicat şi Radu Pop, un alt cioban din Ţara Chioarului.
