Informaţii noi despre evoluţia procesului primarului suspendat Cătălin Cherecheş nu răzbat în spaţiul public. În spatele uşilor închise, ale arestului preventiv, nu ştim ce se întîmplă. Pînă la clarificarea situaţiei, media locală şi toţi cei interesaţi de subiect preferă tăcerea.
Puţin activă şi sporadică rămîne vocea străzii, dispusă să facă o justiţie paralelă. În întîlnirile ocazionale, oamenii vorbesc vrute şi nevrute. Printre fabulaţii, de regulă se strecoară şi multe adevăruri. Pe care opinia publică nu are cum să le probeze. O părere despre fostul edil poate fi construită pe logică şi mai puţin pe lege. Indiferent ce va decide instanţa, vocea străzii şi comparaţiile nu-şi au rostul. Pe toţi aleşii locali, aflaţi în arest preventiv, susţinătorii i-au perceput greşit. Au vrut ca inculpaţii să fie cercetaţi în libertate. Oprescu, Vanghelie şi O. Vasilescu sînt exemple notorii trecute prin situaţia lui Cherecheş. Aparent, cred şi eu că au dreptate. Procurorii şi judecătorii au făcut aceeaşi şcoală şi învăţat din aceleaşi cărţi. Normal ar fi să judece cu aceleaşi unităţi de măsură, nu discriminatoriu. Nici vorbă, îmi explica, zilele trecute, un amic din sistem. Dosarele sînt personalizate, instrumentate şi judecate de justiţiari diferiţi şi nu seamănă unul cu altul. Ştiam şi eu acest lucru. Numai că judecătorii sînt şi ei oameni supuşi greşelilor cu sau fără voie. Mai mult, în justiţie presiunile sînt mari şi se învîrt bani grei, a conchis interlocutorul meu. Speculaţii se pot face însă eu nu cred într-o anume conspiraţie organizată cu scopul de a-l scoate pe Cherecheş din cărţi. Performanţele lui sînt incontestabile şi apreciate inclusiv de foştii săi contracandidaţi. Cu toate acestea, ele nu pot fi motive de a-i trece cu vederea eventualele greşeli. Ideea că aleşii locali, dacă fac lucruri utile pentru comunitate au dreptul să încalce legea este discutabilă. Nu are logică şi ar trebui să dispară din concepţia cetăţenilor. Problemele lui Cherecheş au apărut odată cu detaşarea lui de politică şi politicienii locali. Independenţa sa ca primar şi relaţiile tensionate avute cu o parte dintre consilieri nu i-au fost favorabile. Justificat sau nu, liderii de partid locali, prin consilierii proprii i-au subminat intenţiile şi autoritatea. Media locală a fost la datorie şi la timpul potrivit a semnalat conflictul dintre primar şi consilieri. Tot ce e posibil ca primarul să fi luat decizii de unul singur fără ştirea Consiliului local. Printre consilieri au fost şi minţi luminate nu numai incompetenţi, mînaţi de interese, favoruri personale şi avizi de imagine. Să nu fi ştiut niciunul ce hram a purtat denunţătorul Şpan, personaj dubios, el însuşi certat cu legea? Despre care s-a auzit şi la Bucureşti. Greu de crezut. Dacă fostul edil va fi găsit vinovat, cel puţin moral, părtaşi la vinovăţie sînt şi consilierii. În mandatul său, Cherecheş, nu neapărat pentru a strînge voturi, dorind să împace pe toată lumea, a fost depăşit de situaţie. Cel care-i va lua locul (poate chiar el va reveni) are multe de învăţat. Primarul şi consilierii au datoria să promoveze proiecte de interes care vizează majoritatea cetăţenilor urbei. Toţi primarii care s-au încurcat cu sportul de performanţă au avut probleme cu legea. Acolo se vehiculează bani negri şi se întîmplă lucruri necurate. Investiţii trebuie făcute în sportul de masă, de relaxare, accesibil tuturor cetăţenilor indiferent de vîrstă. Dacă unii nu vor fi interesaţi nu e problema primarului. Stimularea cu bani a elevilor olimpici, aniversările destinate pensionarilor şi distracţiile organizate pe bani publici nu intră în fişa postului unui primar de municipiu. Ele pot genera interpretări şi suspiciuni în rîndul altor categorii sociale. La recentele alegeri, tinerii frumoşi şi liberi ai oraşului care s-au distrat copios la concertele organizate de primar nici măcar nu s-au obosit să meargă la vot. Lăsînd la o parte propriile păreri, mai mult sau mai puţin obiective, ca simplu cetăţean dominat de profunde sentimente umane, pe Cătălin Cherecheş, care îmi putea fi fiu sau discipol, vreau cu tot dinadinsul să-l văd cît mai repede un om liber.
Prof. Vasile ILUŢ
