În zilele de 30 iunie, 1 şi 2 iulie 2016, un grup din cadrul Asociaţiei de pensionari din învăţămînt Tg. Lăpuş (preşedintă d-na prof. Rozica Bott), a traversat, printr-o excursie documentară şi de agrement, o mare parte a României.
S-au parcurs peste 1.200 km. Temerarii, cutezătorii şi îndrăzneţii excursionişti pensionari lăpuşeni au străbătut acest lung itinerar (conducător auto a fost dl Cristian Paşca). Traseul parcurs de excursionişti în prima zi a fost: Tg. Lăpuş-Cluj Napoca-Alba Iulia-Sibiu-Mănăstirea Cozia. Cazare în zona Căciulata Călimăneşti. În Alba-Iulia am intrat precum odată Mihai Viteazul şi toţi aveam pe buze remarcabilul poem al lui Adrian Păunescu: „Bat clopote cîntînd reîntregirea şi sufletul i foc în clopotari /.. Mihai Viteazul intră-n Catedrală şi are harta României în mîini. / Cît flamura roş-galbenă-albastră ne este prag şi steag şi ideal, / Veniţi români, români, veniţi la Mecca noastră, veniţi la Alba Iulia-n Ardeal”. Alba-Iulia este un oraş plin de istorie, biserici şi cetăţi de piatră, ce a fost votată drept una dintre cele şapte minuni ale României.
Fiind oraşul Unirii, aici am vizitat Muzeul Naţional şi Sala Unirii, în care la 1 Decembrie s-a adoptat Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu România. Lîngă Muzeul Unirii se află statuia impunătoare a lui Mihai Viteazul. Cetatea Alba-Carolina este imensă. Noi am vizitat Catedrala Romano-Catolică, unde este îngropat Iancu de Hunedoara, Catedrala Încoronării unde am admirat două lucrări de artă: portretul Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Am remarcat frumuseţea statuilor, a florilor, ne-a impresionat Grupul statuar al Corifeilor Unirii, Biserica de lemn a primei metropole ortodoxe a Ardealului, ctitorită de voevodul Mihai Viteazul, Catedrala Ortodoxă şi Romano-Catolică şi multe altele.
Toată cetatea se remarcă prin unicitatea ei. Cetatea Alba Carolina se mai numeşte şi Cetatea Bastionară, pentru că are şapte bastioane, şapte porţi şi o formă unică de stea. Am admirat Ceremonialul schimbării gărzii, care începe la ora 12. Pe un traseu prestabilit, are loc o defilare a 50 de soldaţi îmbrăcaţi în uniforme ale armatei austriece medievale, o parte călare pe nişte cai superbi, iar ceilalţi constituiţi într-un corp de cavalerie cu toboşari şi paznicii înarmaţi ai cetăţii, cu steaguri în mîini. Formaţia, în pas cadenţat după bătăile toboşarilor, se îndreaptă către Poarta a III-a, unde are loc schimbarea gărzii sub ochii sutelor de admiratori. Este într-adevăr ceva spectaculos şi unic. În zilele de sîmbătă, garda este primită cu salve de tun. Următorul popas al grupului lăpuşean a fost la Sibiu, care în 2007 devine capitală culturală europeană. Aşezat în inima ţării, Sibiul închide sudul Transilvaniei, asemenea unei fortăreţe, pe care timpul nu a reuşit niciodată să o distrugă. Aici sînt foarte multe obiective turistice, noi am vizitat doar o mică parte: Piaţa Mare, Frumosul Pasaj al Scărilor, ce leagă oraşul de Sus de cel de Jos, Piaţa Unirii, Biserica greco-catolică şi Catedrala ortodoxă „Sfînta Treime”, Turnul Sfatului, Muzeele civilizaţiei şi etnografiei, Turnul Gros, renumitul Pod al Minciunilor, Filarmonica de Stat şi, în mod special, Muzeul Brukenthal.
Apoi însoţind cursul rîului Olt, cel mai mare din grupa sudică şi care are 699 km de la izvor din Masivul Hăşmaşu Mare şi pînă la vărsarea în Dunăre. Acest rîu l-a inspirat pe scriitorul Geo Bozga să scrie lucrarea „Cartea Oltului”. Poposim pentru două ore la Mănăstirea „Cozia”, construită între anii 1387-1391 şi este inclusă în Lista Monumentelor istorice din România. A fost construită de către Mircea cel Bătrîn la îndemnul Sfîntului Cuvios Nicodim de la Tismana. Mircea cel Bătrîn a murit în 1418 la 60 de ani şi a fost înmormîntat la Cozia. Ne-am oprit pentru cîteva ore la Mănăstirea „Curtea de Argeş”, cel mai important loc de pelerinaj şi rugăciune din judeţul Argeş. Ctitorită în vremea domnitorului Neagoe Basarab, arhitecţi fiind Meşterul Manole şi Nicolae Gabrielescu. În apropierea acestei Mănăstiri se află fîntîna Meşterului Manole, iar balada spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri, pe soţia sa Ana.
Aici, în incintă se află mormintele lui Neagoe Basarab şi a doamnei Despina, a lui Radu de la Afumaţi, mormintele lui Carol I şi a reginei Elisabeta şi a lui Ferdinand şi Maria. Intrăm apoi pe Culoarul Bran-Rucăr şi vizităm Castelul „Bran” şi Castelul „Dracula” un brand al României, apoi ajungem în Poiana Braşov, Staţiune pentru sporturile de iarnă, centru turistic internaţional. La Braşov vizităm locul unde s-a desfăşurat „Cerbul de Aur”, Biserica neagră şi alte edificii. Am vizitat Băile Tuşnad, unde am şi înnoptat. În ziua următoare ajungem la Sovata. Punctul de maximă atracţie a staţiunii Sovata este fără îndoială Lacul Ursu, lac sărat cu o adîncime maximă 18,5 m şi o concentraţie de sare de 40-250 g /litru. Apa sărată a Lacului Ursu şi Aluniş, respectiv nămolul sărat din lacurile din jur sînt indicate pentru tratamentul diferitelor afecţiuni.
În afara lacurilor sărate, Sovata oferă vizitatorilor un climat temperat subalpin, un cadru natural superb cu codri de fagi şi de brazi şi un aer bogat în oxigen. În vecinătatea staţiunii se află şi localitatea Praid, renumită pentru mina de sare vizitată de mii de turişti anual. De la Sovata ne-am îndreptat spre casă şi-am ajuns la Tg. Lăpuş. Dincolo de toate problemele, trebuie să admitem faptul că trăim într-o ţară deosebit de frumoasă! Sînt atît de multe peisaje pitoreşti, atracţii turistice naturale unice şi obiective cum nu mai găseşti în altă parte. Avem o ţară presărată cu atît de multe bijuterii naturale, pe care din păcate nu le vizităm.
