Recent, am vizitat casa şi familia bătrînei Rafila Cureu care a împlinit frumoasa şi venerabila vîrstă de 103 ani. Locuieşte împreună cu fiul său Viorel şi nora Maria. A născut 3 copii, are 5 nepoţi şi un strănepot. Fiica Ludovica Cureu care locuieşte acum la Bucureşti, medic pensionar, ne-a relatat cu durere: ,,Bătrîna noastră, scumpa mea mamă, a trăit mulţi ani într-o adevărată teroare. În perioada anilor 1948-1951 venea securitatea noaptea, de obicei în jurul orei două, ne luau tot ce era mai bun din casele noastre, ne-au bătut şi chinuit. Pe tata l-au dus la închisoare, pentru că, cineva din sat l-a reclamat că face parte din “coloanele” celor răi, dar tata n-avea nicio vină, doar era considerat chiabur pentru că muncea din greu şi aveam ce ne trebuie. În toată această perioadă noi trebuia să le spunem tovarăşi. Noi, copiii, am învăţat la şcoala din sat. La Cupşeni erau oameni răi, care înainte au fost legionari. Fratele meu era student la Facultatea de medicină din Cluj-Napoca, dar aceşti oameni răi au întocmit hîrtii care au contat şi a fost dat afară de la facultate. Totuşi, mai tîrziu, noi am absolvit facultăţile la Bucureşti şi-am muncit acolo pînă la pensie. Părinţii noştri deţineau: grîu pe care-l duceau la batoză, porumb, cartofi, fasole etc. Mama şi ceilalţi membri ai familiei au mîncat toată viaţa ce aveau prin gospodărie: mămăligă cu brînză de oi, supe şi ciorbe, mai rar carne, şi munceau din greu pe ogoare, la pădure şi în minerit, dar mama a suferit mult”.
Şi prin “Grai” urăm Rafilei Cureu, o viaţă lungă, cu multă sănătate, iar ani, cîţi or da Bunul Dumnezeu!
