Marele poet şi patriot naţional Adrian Păunescu, din fiinţa căruia viersul vulcanic şi discursul fascinant se revărsau nezăgăzuite, ca un fluviu curat şi tumultuos, în afara unor albii naturale, îi scria celui mai tînăr senator din legislatura 1992-1996, Teodor Ardelean, un autograf pe volumul de “Poezii cenzurate, 22 august 1968 – 22 decembrie 1989”: EXTRAORDINARULUI meu frate din Maramureş, Teodor Ardelean, personaj rupt din proza lui Rebreanu şi din poezia lui Cotruş, inima mea”!
Pot unii să cîrcotească, să nu fie de acord cu opinia mea, dar Teodor Ardelean a fost, atît înainte de 1989, cît şi după, un OM EXTRAORDINAR.
Poetul şi jurnalistul Gheorghe Pârja afirma, într-un splendid eseu la 60 de ani, că Teodor Ardelean a “ştiut să făurească podoabe care înfrumuseţează lumea. Să încoroneze timpul nostru cu idei salvatoare, dar şi cu fapte care au trezit invidii … Respectat orator, discursul său este oricînd o dovadă de aleasă cultură şi spirit naţional”.
“Spiritual este ctitor de limbă şi cultură românească, unul dintre cei mai importanţi şi eminenţi din Nord-Vestul României” – spunea despre Teodor Ardelean şi PS Sa Iustin Hodea Sigheteanul, arhiereu-vicar al Maramureşului şi Sătmarului.
Prof. univ. dr. Nicolae Felecan îl apreciază ca fiind o prezenţă activă, “manifestată fie în actul de moderator activ, exact, pertinent, incitant, fie în DISCURSUL DOCUMENTAT, bine ţintit şi nuanţat în funcţie de publicul auditor”.
Un confrate de instituţie, Onuc Nemeş-Vintilă, directorul Bibliotecii Judeţene “ASTRA” Sibiu, scria: “Om al cuvîntului înveşmîntat în DISCURS DE FACTURĂ CLASICĂ, ziaristul, cercetătorul, editorul, ORATORUL dr. Teodor Ardelean este prin formaţie şi educaţie un ÎNFLĂCĂRAT APĂRĂTOR AL LIMBII ROMÂNE a cărei frumuseţe şi expresivitate o slujeşte cu religiozitate, aşa cum îl întristează, îl doare şi-l revoltă orice atac barbar ce urîţeşte şi înjoseşte Limba”.
N-aş fi consemnat aceste pertinente aprecieri despre DISCURSUL prof. dr. Teodor Ardelean dacă n-aş fi fost părtaş la o întîlnire cu un prieten “grănicer” din ţinutul Năsăudului, astrist şi el, care şi-a umplut inima de bucurie şi mîndrie spunîndu-mi că “directorul vostru de la Biblioteca “Dulfu” ar trebui numit ORATORUL ARDEALULUI”! Cunoştinţa năsăudeană, care l-a ascultat discursînd pe Teodor Ardelean şi la o şedinţă a ASTREI năsăudene, dar şi, întîmplător, la o recentă întrunire a ASTRIŞTILOR din ţinutul Someş, la Liceul “Andrei Mureşanu”, în amfiteatrul căruia au fost peste 150 de astrişti şi simpatizanţi ai acestei ASOCIAŢIUNI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ şi CULTURA POPORULUI ROMÂN, înfiinţată la Sibiu în toamna lui 1861 – deci acum 155 de ani. Şi în cadrul căreia, prof. dr. Teodor Ardelean a ţinut un “DISCURS FENOMENAL” despre cultura şi tradiţiile ASTREI, care a durat mai bine de o oră şi jumătate şi care – după spusele năsăudeanului – a “uluit auditoriul”, mulţi numindu-l pe vorbitor un adevărat “ORATOR AL ARDEALULUI”!
Dacă – îmi mai spunea vechea mea cunoştinţă de pe vremea cînd eram elevi la şcoli năsăudene – avem “un Sfînt al Ardealului, pe vrednicul de pomenire Arsenie Boca, de ce n-am avea şi un Orator al Ardealului, pe Teodor Ardelean?!”
Tot în acest an, la mijloc de iunie (14.06), prof. dr. Teodor Ardelean va marca 65 de ani de viaţă, din care peste patru decenii lăsate ofrandă pe altarul sfînt al CULTURII ROMÂNE, al Astrei, căreia i-a consacrat şi teza sa de doctorat din iunie 2008, o “operă doctă, originală, revelatoare”, izvorîtă din “filonul naţional – patriotic propriu autorului”. (prof. univ. dr. Victor V. Grecu, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu).
