Cu prilejul zilei festive de absolvire a claselor a XII-a de la Liceul Teoretic „Petru Rareş” din Tg. Lăpuş, printre invitaţii de onoare au fost Anny McDonald de la Colegiul „High School Valley” şi prof. Ann Mollngarden, coordonatoare pe probleme de educaţie la Centrul Holocaustului din Birmingham, Alabama, Statele Unite ale Americii.
Am aflat că aceste doamne din SUA se documentează la Tg. Lăpuş, timp de o săptămînă, proiect ce se va finaliza cu realizarea unei cărţi despre Max STEINMAN, evreu de origine lăpuşeană, stabilit acum la Birmingham, SUA. Holocaustul a fost procesul de distrugere aproape completă a evreilor din Europa, de către Germania nazistă şi colaboratorii ei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945). Max STEINMAN (91 ani) îşi are originea în Tg. Lăpuş, fiind nepotul familiei Bercovici. Bunicii lui sînt înmormîntaţi în Cimitirul evreiesc din Tg. Lăpuş, pe str. M. Eminescu. În perioada interbelică, la Tg. Lăpuş a existat o numeroasă colectivitate evreiască. Era şi o sinagogă impunătoare, pe str. L. Rebreanu, dărîmată în 1980. Existenţa evreilor pe aceste meleaguri o dovedesc mormintele rămase. Cimitirul evreiesc se întinde pe un vîrf de deal, pe o suprafaţă de circa 60 de ari. Plătit de către comunitatea evreiască, îngrijitor este tînărul Folman Istvan. Aici există peste 600 de morminte. 210 monumente funerare sînt căzute la pămînt. Bine conservate, sînt 418 pietre funerare. Cel mai vechi mormînt, datînd din 1800, este un sarcofag cu capacul sculptat dintr-o singură piatră. Cel mai recent mormînt datează din anul 1972, unde a fost înmormîntat bătrînul Kaufmand, alături de soţia sa. Ultimii evrei care au emigrat din Tg. Lăpuş au fost Kaufmand Robi în 1976, familia medicului pediatru Solomon cu fiii săi, Mario şi Romi, ambii medici, în anul 1980, şi bătrînul Mitelman, ultimul evreu plecat din oraş, la cîţiva ani după familia de medici. La întrebarea dacă cei plecaţi se mai interesează de morţii rămaşi, Folman Istvan ne spune: „An de an, vin evreii la Iluminaţie. Din Bucureşti ori din alte părţi, cei rămaşi vin. Vin şi cei din Israel. Ei se îngrijesc de morminte. O fac mai bine, poate, chiar decît noi. O fac şi din depărtări!”
Profesoara de istorie Zamfira Tîmbuş, de la Liceul din Tg. Lăpuş, ne relatează: “Am încercat (împreună cu doamnele din SUA) să reconstituim tinereţea lui Max prin intermediul unei colege, Rozalia Pop, de-o vîrstă cu el. De la dumneaei am aflat că Max a trăit la Tg. Lăpuş 12 ani şi jumătate, dar s-a dus apoi la Reghin, împreună cu familia sa. Din Reghin a fost dusă familia Steinman în lagărul Auschwitz, în anul 1941. Familia lui era formată din părinţi, o soră de 6 ani, un frate de 16 ani, iar el avea 17 ani şi jumătate. Max este singurul supravieţuitor. Părinţii şi sora sa au fost gazaţi la Auschwitz, iar fratele său, cu două luni înainte de a se termina războiul, a murit de foame. Max a fost descoperit de americani pe linia frontului, în Munţii Tirolului, în ultimul lot care nu a fost exterminat (evreii săpau şanţuri de apărare). Max a reuşit să fugă, a ajuns la o familie de polonezi, i-a deschis uşa un copil, Max era foarte slab, din 80 kg mai avea 40 kg. Familia de polonezi l-a predat americanilor şi Max a rămas în zona respectivă pînă în anul 1947, cînd americanii i-au făcut documente oficiale. Doamna Anny McDonald l-a descoperit pe Max şi povestea lui, care a constituit tema unui documentar filmat, dar acum scrie şi o carte. În 2015, a fost la Auschwitz, în lagărul de concentrare pe unde a trecut Max, iar acum a venit să vadă locul unde s-a născut Max. Două lucruri sînt importante pentru ele: să vadă unde s-a născut Max şi ce a mai rămas din comunitatea evreiască din Tg. Lăpuş. Acesta va fi practic finalul cărţii şi a proiectului.
Doamnele din SUA au venit în Tg. Lăpuş sprijinite de către o televiziune din Alabama. Proiectul este de amploare, iar în final va fi tipărită cartea despre Max STEINMAN.
