Au trecut alegerile şi nevoia de a privi bilanţier ne acaparează subit. Constatarea la îndemâna oricui este aceeaşi: se mai consumă un ciclu electoral fără ca aşteptările noastre în mai bine să capete un contur liniştitor. Societatea românească plăteşte din greu ratele unei nepriceperi manifestate pe diferite paliere, care ne-au adus în faţa unor bariere.
Tranziţia a trecut, zice-se, dar semnele sunt încă la vedere. Cea mai dureroasă rană strecurată în existenţa noastră poate fi considerată privatizarea, procesul declanşat cu nepricepere şi condus cu un amatorism feroce. S-a plecat de la o economie centralizată în exces şi s-a sorocit o grabnică reaşezare în termenii economici de piaţă. „Făurarii vremurilor noi” au avut la îndemână o materie primă cu impurităţi, dar şi conţinând destule substanţe utile. Ne-am consumat tinereţea în halele de producţie ale trecutului apropiat, ştim anvergura mineritului românesc, harta centrelor de prelucrare metalurgică din Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică, Oradea, Slatina, marile combinate de la Reşiţa, Hunedoara, Călan, Oţelul Roşu, Câmpia Turzii, Galaţi, Târgovişte, Roman, Focşani. Construcţia de maşini, competitivă pe plan internaţional, uzinele din Reşiţa, IMGB, FMUAB, 23 August, Vulcan, UMEB, Semănătoarea, Întreprinderea de mecanică fină din Capitală, Tractorul şi Uzina de autocamioane Rulmentul din Braşov, Independenţa Sibiu, Înfrăţirea Oradea, Electroputere Craiova, Progresul Brăila, 1 Mai Ploieşti, Rulmentul Bârlad, sau combinatele chimice de la Făgăraş, Târnăveni, Victoria, Tg. Mureş, Oneşti, Borzeşti, Roznov, Săvineşti, Piteşti, Turnu Măgurele, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Arad… Au fost taxate in integrum un morman de fiare vechi şi „privatizarea” şi-a făcut „datoria”, a îmbogăţit peste noapte câţiva profitori de profesie.
Dezmoşteniţi de toate, nu ştim cum vom face rost de cele necesare traiului zilnic. Ne tot îndatorăm de zor. Aţi văzut la ce nivel a ajuns datoria externă? Spiritul întreprinzător a permis unora să-şi câştige pe merit un loc onorabil în societate. Dar despărţirea de trecut s-a produs nu doar în binele nostru, cum ne aşteptam şi cum era firesc să se întâmple. Secătuirea resurselor sub diverse forme ne-a adus aici: scurgerea leului românesc spre paradisuri fiscale, departe de ochii noştri şi de perceptorii noştri, se produce fără teamă.
Apropierea alegerilor generale reprezintă un prilej de a nu face pasul următor în absenţa unui master plan cu ţinte şi termene precise, elaborat de minţi luminate din această ţară, dispuse să gândească pentru viitorul României. Partidele au datoria să vină la întâlnirea cu alegătorii cu o viziune clară, concretă, coerentă şi aplicabilă. La toamnă, îi vom vota pe cei care ne dovedesc dorinţa de a recupera ce se mai poate recupera, de a trasa autostrăzi şi racorduri spre viitorul în siguranţă. Există proiecte ambiţioase şi promiţătoare, să începem prin a le analiza şi promova!
Nicolae BUD