O legendă urbană londoneză ne istorisește că, odată, municipalitatea a hotărât să mai înființeze un parc. Arhitectul desemnat cu realizarea lui a înconjurat locul cu un fir de ață, punând și o inscripție în acest sens. Oameni cuminți, londonezii au început să se plimbe, urzind o întretăiere de cărări, după bunul lor plac. Arhitectul s-a conformat și a trasat viitoarele alei ale viitorului parc exact pe unde erau cărările deja făcute.
Mi-am amintit de această idee inedită privind din balconul blocului unde locuiesc acum, vizavi de intrarea în Parcul Central, dinspre B-dul Republicii. Fluviul de copii care trece strada, printre mașini, neregulamentar și în grabă, dimineața și la prânz, către parc și, apoi, spre școlile din apropiere, îmi dă fiori. Procedează la fel şi oamenii care parchează în fața respectivei intrări, precum și cei care merg sau vin din parc.
Știu, unii vor spune imediat că s-ar prea fragmenta traficul auto cu încă o trecere de pietoni. Situația s-a schimbat însă și eu cred că se impune o trecere de pietoni prin acest loc!
Ilie GHERHEŞ
