După aderarea României la UE în anul 2007, legile noastre s-au schimbat foarte mult, în demersul de a le alinia la legislaţia europeană. Statul român a renunţat să ordoneze piaţa zilnică, asumîndu-şi doar un control anual asupra produselor, iar răspunderea pentru calitatea mărfurilor le revine în totalitate producătorilor şi comercianţilor. Cu alte cuvinte, nu intervine în relaţiile comerciale, iar consumatorii … n-au decît să fie mai atenţi la ce cumpără!
Sînt zece comisari judeţeni plătiţi de către stat, care verifică mărfurile expuse spre vînzare în magazine. Funcţionează în Maramureş trei laboratoare acreditate pentru analizarea produselor (alimente, băuturi, mărfuri industriale, jucării) din punct de vedere al calităţii şi respectării normelor de siguranţă în utilizare, însă sumele alocate sînt foarte mici. Acest sistem de supracontrol nu face faţă volumului imens de produse comercializate în miile de magazine, depozite, unităţi de alimentaţie publică. 99% dintre produse nu mai sînt supuse controlului de stat, ci doar autocontrolului făcut de producător. Mai mult de jumătate dintre operatorii comerciali verificaţi sînt depistaţi cu abateri şi amendaţi contravenţional sau avertizaţi, adesea pe nedrept, deoarece de calitatea în sine a produselor nu sînt răspunzători cei care le vînd. Nu este vina comerciantului dacă un tricou pe eticheta căruia scrie „bumbac 100%” conţine cu adevărat doar 50% bumbac!
Statul lasă problema importantă a calităţii produselor pe seama producătorilor. Dar cum să verifici mărfurile importate din China? Vameşii nu sînt interesaţi de calitate, ci doar să fie plătite taxele vamale – nu-i mirare că piaţa este invadată de mărfuri de slabă calitate! Rezultă o scădere accentuată a calităţii produselor, după cum se vede din rapoartele făcute de protecţia consumatorilor şi siguranţa alimentelor. La mezeluri, zece la sută sînt neconforme în ce priveşte conţinutul de apă. La produsele industriale, peste jumătate ar trebui să fie oprite la depozit.
Piaţa geme de produse, cumpărătorul este vrăjit de diversitatea lor şi de preţul convenabil. Dar cînd ajunge acasă, află că produsul este contrafăcut. De regulă, cumpărătorii înşelaţi rămîn cu paguba, nu se întorc la magazin să invoce calitatea, nici nu fac plîngere la instituţiile de stat abilitate să dea amenzi (Comisariat Protecţia Consumatorilor, Direcţia pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia Sanitară, Poliţia Economică). Deficitare sînt şi serviciile, 40% fiind cu abateri.
Cu toate acestea, nu ne alertăm. În anul 2015, doar 1.012 maramureşeni au anunţat Comisariatul judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, din care 645 au primit satisfacţie, 219 sesizări fiind neîntemeiate. Abia 55 de cetăţeni au reclamat calitatea alimentelor, cu toate că din statistici reiese că cel puţin 10% sînt cu probleme de calitate. Este evident că cetăţeanul nemulţumit de o conservă în care a găsit un gîndac, un muc de ţigară sau un ciob de sticlă nu va face reclamaţie la „Protecţia Consumatorilor”, l-ar costa mai mult drumul pînă pe str. Dimitrie Cantemir nr. 4B din Baia Mare. Acest efort ar trebui făcut de fiecare dată, pentru a-i proteja pe ceilalţi consumatori de produsele neconforme ale acelei fabrici.
Maramureşenii preferă să fie păgubaşi, dar situaţia aceasta nu poate continua, deoarece pe ansamblu calitatea produselor scade tot mai mult, producătorii şi comercianţii simţind că românii cumpără orice. Trebuie să devenim mai pretenţioşi, să nu mai aruncăm banii pe deşeuri. În această situaţie ne-a adus statul democrat, consumatorii să se apere singuri de capitaliştii dornici de profit pe piaţa liberă!
