Maramureşul şi Baia Mare exportă cultură, ceea ce este un semn încurajator. Dar preţul pe care vindem cultura locală este prea mic şi ar trebui să ne reorganizăm instituţional şi administrativ, deficitar fiind marketingul cultural. Obţinerea titlului de capitală culturală europeană de către municipiul Baia Mare ar confirma ceea ce ştim cu toţii, că Maramureşul este un pol cultural ce musteşte de artişti valoroşi.
Cazul pictorului postmodern Adrian Ghenie (trăitor în Berlin) este relevant, dar trebuie să spunem că nu este singurul artist plastic băimărean/maramureşean ce a cucerit lumea cu arta sa. Sînt mulţi alţii la fel de valoroşi, dacă nu chiar mai “buni” decît Ghenie. Îi pomenim pe Roman, Hauşi, Raţă şi Topan, dintr-o listă de cel puţin o sută, care vînd picturi cu mii de euro.
Aceasta este calea pe care trebuie să o urmeze şi cultura scrisă, teatrul, dansul, muzica, arta populară, ca personalităţile individuale să se plaseze pe piaţa occidentală. Strategia europeană pentru cultură în perioada 2014-2020 încurajează acest lucru: exportul de produse culturale. Dar a intra personal în relaţii cu instituţii culturale din alte ţări nu este uşor. De aceea, artişti recurg la instituţiile de stat, pentru a fi ajutaţi să-şi traducă romanele şi poeziile, să susţină turnee sau spectacole, să participe la tabere şi expoziţii plastice. Institutul Cultural Român ar avea acest rol, dar aici apar situaţii de preferinţă, ceea ce duce la concurenţă neloială.
Profesionalizarea managementului cultural este următorul pas pe care trebuie să-l facă asociaţiile profesionale ale artiştilor, nicidecum altcineva. ICR poate eventual să susţină financiar artiştii, prin proiecte cu finanţare nerambursabilă, din fonduri europene.
Maramureşul are multă cultură populară, aici trăiesc rapsozi socotiţi “tezaur uman viu”, un patrimoniu imaterial pe care îl putem exporta. Dacă aceşti oameni apar pe scenă, totul se pierde. Ei trebuie să dea “spectacol” în mediul lor. Meşteşugarii, care produc costume populare, ii, gube, clopuri, măşti, trebuie organizaţi în aşa fel ca la toate tîrgurile din Occident să fie prezenţi cu produse. Dacă în centrul Bruxellesului se vînd măşti africane, de ce nu s-ar vinde şi gube de lînă din Chiuzbaia?!
Cultura scrisă în limba română este defavorizată prin faptul că trebuie tradusă şi prezentată lumii, investiţia fiind foarte mare. Există însă Programul Cantemir de traduceri, pe care unele edituri îl accesează. Trebuie să ne gîndim şi noi la aşa ceva, proiectele fiind uşor de scris. Există jurii externe care decid ce cărţi trebuie să meargă la export, ce anume merită, fiind preferate romanele de actualitate, care arată condiţia omului european.
Şcoala de pictură din Baia Mare sărbătoreşte 120 de ani, prilej pentru a reconsidera contribuţia acestui colţ de ţară la cultura naţională. Clujenii nu cred că Baia Mare poate fi deasupra lor, dar adevărul istoric nu poate fi contestat, pictura băimăreană a iradiat la cinci universităţi: Cluj, Timişoara, Lugoj, Iaşi şi Bucureşti, şi acest lucru poate fi demonstrat prin numele artiştilor care au creat centre de pictură în aceste oraşe. Nu este surprinzător faptul că Baia Mare este şi acum un puternic centru plastic!
Nu mai surprinde pe nimeni că Grupul Iza sau Grigore Leşe sînt invitaţi în spectacole din străinătate. Pasul următor ar fi ca noi să organizăm aceste spectacole şi să le exportăm. Avem nevoie de manageri culturali, care să pună în valoare cultura populară. Dacă filmul românesc are succes pe plan european, vor apărea şi regizori şi scenografi care să monteze asemenea spectacole de folclor românesc în Europa.
Mai greu va fi să intrăm pe piaţa europeană cu literatura şi teatrul, avînd în vedere pragul lingvistic. Bucureştiul şi Clujul au reuşit, vezi numeroasele traduceri ale cărţilor lui Cărtărescu. Acelaşi efort trebuie susţinut şi în cultura scrisă, în primul rînd de edituri şi scriitori. Şi revistele literare ar putea să ajute scopului, dacă s-ar racorda la presa literară europeană.
Regîndirea exportului cultural este necesară, pe plan local şi judeţean. Asimilarea strategiei culturale europene este obligatorie!
