Gheorghe Pop (n. 1944, în Sat Şugatag), a dus crucea preoţiei în parohiile Mara, Cicîrlău şi Seini, predicile din amvon fiind capodoperele sale. A găsit în viaţă răgaz şi inspiraţie să scrie şi poezii, pe care le-a publicat în trei volume. Lirica sa este meditativă, pătrunsă de simboluri filosofice creştine. Cititorul se lasă cucerit de eleganţa versurilor şi impresionat de substanţa metafizică a sentimentelor puse în cuvinte. De acum pensionar, Gheorghe Pop nu a încetat să scrie, se plasează mereu în preajma poeziei cereşti şi ni se mărturiseşte prin metafore vindecătoare. În creaţiile sale literare, Gheorghe Pop stă de vorbă cu sine şi cu Dumnezeu. (Nicolae Goja)
Şi-am lăsat
în urmă-mi Dorul…
fermecat de Necuprins
fost-am biruit de-un Vis
şi m-am dus, şi m-am tot dus…
din răsărit la apus
pe-un Tărâm îndepărtat
de unde n-am înturnat
… şi-am lăsat în urmă-mi Dorul
să îl murmure Izvorul
din apa-i vie să se-mbete
de dragoste feciori şi fete
cât vor mai fi nopţi cu lună
şi zile cu voie bună…
veghindu-şi ne-ncetat demersul
de la întemeierea Lumii
Iubirea îndumnezeieşte Universul.
Seini, 15 ian. 2016
Graiul Rugului aprins
Lumină ce răsari în Mine
Cu fiecare Zori de Zi
Eşti Bucuria Care-mi vine
Din nepătrunsul Vechi Mister
Al Verbului etern – „A fi” –
Te-ai revelat în graiul Rugului aprins
Cu Nume mai presus de orice nume
Întru al cerurilor Cer şi pe Pământ
Singurul ce despre Sine poate spune
Dumnezeiesc de simplu:
„Eu sunt Cel ce sunt.”
Într-un perpetuu rotund…
presat de necesitate
împins de curiozitate
am evadat
de – Dinlăuntru-mi
să mă văd cum arăt
pe de – Dinafară
– în timp ce –
de jur împrejur
„Totul” se mişcă
într-un perpetuu rotund…
……………………………
– Mamă!!! Ce Bucurie
să auzi bătând
Clopotul (Ne) Timpului
sub a cărui limbă – iată –
m-am reîntâlnit
Cu Tine, cu El, cu Ea…
Cu Mine. Însumi
percepând incolora Nefiinţă
a fi un concept absurd
pe când de jur împrejur
în toate „TOTUL” se mişcă
Într-un perpetuu rotund…
