Legumicultorii din zona Mireşu Mare, o zonă cu tradiţie în acest domeniu, au bătăi de cap cu vremea deosebit de rece pentru această perioadă. Ei nu-şi pot planta legumele timpurii din cauza temperaturilor negative de peste noapte. Cei care s-au încumetat totuşi să-şi scoată plantele din solarii au avut de pierdut.
Astfel, temperaturile cu minus, de peste noapte, le-au îngheţat plantele aşa că legumicultorii trebuie să o ia de la capăt: „Tot ce-i plantat în solar e deja mare. Suntem la faza de plantat şi cu varza timpurie, spre exemplu. Ne-a oprit doar prognoza meteo care ne-a spus că temperatura a coborât chiar la minus şase-nouă grade, ceea ce înseamnă că de scoţi legumele afară la această temperatură se duc, e pierdere totală. Anul trecut în 16 martie am plantat vreo 10.000 bucăţi de varză timpurie şi în 18 martie am discuit-o înapoi pentru că a prins-o gerul şi s-a distrus toată. La fel se întâmplă şi anul acesta dacă scoatem afară plantele pe frig. Din păcate prognoza meteo arată la fel şi acum. Au fost temperaturi de minus şase şi până la minus nouă grade. Sunt câţiva legumicultori care au plantat şi li s-a dus toată cultura. Noroc că nu au plantat suprafeţe mari şi s-au oprit cu prognoza asta meteo nefavorabilă”, a declarat Gheorghe Tinc, legumicultor. „Vremea rece ne dă bătăi de cap. Eu mi-am scos varza timpurie, o parte, şi gerul de peste noapte a distrus-o toată. Am sperat că timpul va fi mai cald, dar degeaba. La fel am păţit şi anul trecut. Acum trebuie să plantez alta dacă vreau să am recoltă. Nu e uşor să faci agricultură, cheltuielile sunt mari, dar decât să stăm degeaba, mai bine lucrăm şi câştigăm un ban”, ne-a precizat Ion Roman, alt legumicultor.
Irigaţiile, obligatorii dacă vrei randament
Cu toate că anul acesta se arată unul mai bogat în precipitaţii, faţă de cel precedent, legumicultorii se bazează în special pe irigarea culturilor pentru a avea randament. În consecinţă, ei şi-au forat puţuri din care extrag apa cu motopompe. Dar şi acestea sunt costisitoare în utilizare, însă oamenii nu au de ales: „Din punct de vedere al precipitaţiilor, îl văd un an mult mai bun decât cel trecut. Rezerva de apă în sol este mult mai mare. Totuşi noi nu ne bazăm pe acest lucru, cât ne concentrăm pe irigaţii. Dacă nu irigi plantele nu are rost să faci nimic legat de agricultură. Seminţele de hibride sunt foarte scumpe, munca e multă şi toate celelalte cheltuieli te duc în faliment dacă nu ai sistem de irigaţii. Şi eu am sistem de irigaţii pe două hectare şi jumătate în câmp şi o jumătate de hectar suprafaţă protejată. Apa o scoatem din puţuri făcute de noi, cu motopompe, dar care consumă 10 litri de benzină în două ore şi jumătate. Dar asta depinde şi de forţa la care o supui. Dacă mă întrebaţi de se merită când tragem linie la final, vă spun vorba pe care o avea tata: a dormi numai nu se merită, în rest…şi aici se aplică la fel. Deci dacă munceşti mai şi rămâi cu ceva”, ne-a explicat Gheorghe Tinc.
Desfacerea, cea mai mare problemă
Chiar dacă ai recoltă bogată, asta nu înseamnă automat şi profit. Problema care se pune este unde îţi şi vinzi produsele. Legumicultorii stau deocamdată prost la acest capitol, al comercializării legumelor: „Cu desfacerea e cea mai grea problemă a noastră, dar care va fi şi va rămâne deocamdată. Marea majoritate vând en-gros. Puţini sunt cei care vând cu amănuntul, pentru că dacă stai să vinzi o zi întreagă în piaţă, nu mai ai timp să lucrezi, aşa că de unde să duci la piaţă ziua următoare? Şi la cei care merg pe comerţul en-gros, există zile când la ora unu noaptea sunt încă prezenţi ca să-şi dea marfa, deci nu se mai culcă seara că încarcă maşina şi merg în en-gros. Veneau cei de la Bistriţa pe la unu jumătate-două noaptea şi începeau a duce marfă, venea şi Clujul, dar nu-ţi luau toată marfa. Vinzi 100 de saci, dar mai rămâi cu 10 şi cu ăia ce faci? Stai până ziua la unu când se termină piaţa?! Deci asta e cea mai grea problemă dintre toate, desfacerea. Ar fi bine să poată prelua cineva cât pot produce localităţile din zona asta a noastră”, a conchis Gheorghe Tinc.
Legumele autohtone, de o calitate superioară
O altă problemă este şi cea legată de preţul şi calitatea produselor din import faţă de cele autohtone. Astfel, cele din străinătate, în marea lor majoritate, sunt mai ieftine, dar nu aşa gustoase ca şi cele produse la noi: „Legumele noastre, produse aici în zonă, sunt de o calitate foarte bună faţă de cele din import. Problema este că cele aduse de dincolo au preţuri mai mici câteodată, ceea ce omoară comerţul cu legume autohtone. Omul merge şi când vede produse la preţ mai mic, le preferă pe alea, dar ele nu au gust ca şi ale noastre. Asta este o altă problemă cu care ne confruntăm noi, legumicultorii. Cei care le iau de la noi, indiferent că sunt en-grosişti sau persoane fizice, nu ştiu poate câtă muncă depunem ca să scoatem un produs de calitate şi nu înţeleg de fiecare dată de ce ale noastre sunt mai scumpe decât cele de import, din păcate”, a spus Ştefan Pop, legumicultor.
