Duminică, 27 martie 2016, ca pretutindeni unde locuiesc cetăţeni de etnie maghiară, în oraşul Tg. Lăpuş şi în satele Dămăcuşeni, Băiuţ, Lăpuşul Românesc şi Groşii Ţibleşului, a fost sărbătorit Paştele romano-catolicilor şi al reformaţilor, sub semnul credinţei şi datinilor. Timp de 40 de zile, pînă la Înălţarea Domnului, credincioşii maghiari se salută cu „Cristos a înviat!” şi răspund „Adevărat a înviat!” Lumînarea de la Înviere a fost dusă acasă aprinsă, fiind considerată protectoare. Lumînarea se stinge de grinda sau tavanul locuinţei, în semnul crucii, ceea ce fereşte gospodăria de trăsnet, alungă vremea grea, pericolele, bolile. De la ora 7,30, romano-catolicii lăpuşeni au luat cu ei la biserică un coş împletit din nuiele, în care au aşezat cu grijă ouă roşii, friptură şi drob de miel, caş de oaie, şuncă şi cîrnaţi afumaţi, pască, vin, toate aceste bucate fiind acoperite cu ştergar viu colorat. Mîncarea este sfinţită de preot. Obiceiuri păstrate de maghiarii din zona Lăpuş de sute de ani sînt: încondeiatul ouălor, stropitul fetelor şi împodobirea bradului. Unele familii pregătesc de Paşte mîncăruri sofisticate: papricaş din carne de cocoş cu găluşte sau guiaş din carne de iepure. Ieri şi azi, tinerii în grupuri merg să stropească fetele cu parfum: „Eu sunt grădinar vestit / Şi umblu din casă-n casă / Să ud florile frumoasă. / Am auzit că şi aici este o floare. / Slobod e a o uda?” Stropitorii sînt chemaţi în casă şi ospătaţi. Un obicei păstrat în comunităţile maghiare lăpuşene este cel al împodobirii bradului, care se aşază apoi la poartă. Sau se pun crengi verzi de brad la ferestre, împodobite cu panglici. La bisericile reformate, Paştele este celebrat într-un mod aparte (nu se face slujbă de noapte).
