Eminescu, revizor şcolar

Multă lume ştie, multă lume tace. Am sentimentul că avem în preajmă energii învinse care se risipesc pe plaja zădărniciei. Democraţia este crudă. Cuvântul are o miză înşelătoare. Doamne, cât am crezut că, după un sfert de secol de la căderea sistemului, altfel va fi lumea în care mai am ceva de trăit. Prea multe legi sunt votate parcă noaptea şi ni se pun pe masă cu muştar la micul dejun. Aşa am aflat că majoritatea care susţine guvernul Cioloş în Camera Deputaţilor a adoptat în fapt de seară Legea privind desfiinţarea inspectoratelor şcolare judeţene. Pe motiv că sunt „instituţii toxice, comuniste şi corupte”, cum se zice. Fără dezbatere publică se face reformă. Povestea este mai veche. Dar încă nu s-a găsit ce să se pună în loc. Se aude zornăit de bani. Învăţământul privat ar primi bani de la stat, iar şcolile publice rămân în derută. Şcolile publice vor fi lăsate în voia autorităţilor locale, care, în foarte mare parte, habar nu au cum să aprecieze învăţământul. E evident că şcolile au nevoie de un sistem de monitorizare şi control. Din care să facă parte specialişti, nu trecători prin funcţii de putere. Aud că am importat această atitudine de la un model anglo-saxon. Iar ne uităm peste gard şi nu vedem ce-i în ograda noastră. Nuca în perete. Cine vrea să deruteze (să nu zic alt cuvânt) învăţământul românesc? De ce nu vrem să recunoaştem că importarea de modele este în folosul ţărilor în care vor merge tinerii români? Mă gândesc la şcolile din mediul rural. În ultima vreme, am fost prin câteva şcoli din Maramureş. Fotografia este suficient de cenuşie. Cadrele didactice, aşa cum sunt ele, au nevoie de asistenţa inspectoratelor şcolare, pentru consilierea profesorilor debutanţi. Apoi, inspecţiile speciale pentru gradele didactice şi pentru examenul de definitivat. După câte ştiu, toate acestea sunt asistate de inspectori de specialitate. Se aude vorba că inspecto­ratele vor fi înlocuite de ONG-uri conec­tate la buget cu oameni de profesii diverse. Sau fără profesie. Autorul acestei năzbâtii ar fi deputatul independent (fost pepededist) Comşa. Dar o lege nu trece cu votul unui singur parlamentar. Ceilalţi s-au asociat în taină. Pe acest fond, citesc că Mihaela Apetrei, ce se prezintă drept „senior trainer pentru public speaking, expert în comunicare, speaker motivaţional”, scrie sub titlul „Legumele fierte ale literaturii române”, să aruncăm pe apă „obsesia bolnavă” pentru Mihail Sadoveanu, să scăpăm de Ion Creangă, de Eminescu şi de Coşbuc. Atunci, un bun confrate, Mircea Platon, se întreabă: ce le dăm în schimb elevilor? Spune cea deghizată în expert în educaţie să le dăm copiilor noştri literatură străină şi să schimbăm numele disciplinei din literatura română în literatură. Triste idei vor să fie realitate. Domnul Platon mi-a amintit de o superbă poezie a lui Emil Botta, „Revizorul nostru”. V-o scriu: „Vai, revizorul nostru, revizorul şcolar/ domnul Eminescu/ a fost tras pe roată./ Când vei auzi creanga trosnind,/ ia seama spun: e osul lui,/ al revizorului nostru şcolar…/ Minţi, şcolare, minţi,/ am răcnit,/ Eminescu a fost răstignit”. Deocamdată lăsaţi inspectoratele şcolare unde se află. Eventual sporiţi-le rostul. Şcolile Maramureşului, şi nu numai, au nevoie de asistenţă didactică. Sindicatul din Maramureş este pentru păstrarea inspectoratelor şcolare. Ministrul Curaj a avut curajul să spună NU desfiinţării lor. Dar mai putem şti ce vânt de departe poate bate prin mintea unor parlamentari care nu au habar de învăţământ? Avem nevoie de oameni care să priceapă lumea în care trăiesc. Şi nu uitaţi că Eminescu a fost revizor şcolar, model de exigenţă didactică.