Absolventă a Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, Ileana Horoba-Danci a participat de-a lungul timpului la diferite expoziţii de grup din ţară şi din străinătate. Are în palmaresul său mai multe premii, printre care: premiul special al Juriului pentru secţiunea Ceramică a Concursului Naţional de Artă Plastică, ediţia a X-a, Galaţi, distincţia ”Sobresaliente” din partea Universităţii de Arte Bilbao – Spania, pentru lucrarea ”Orquestra” şi distincţia ”Magna cum Laudae” din partea Universităţii de Arte şi Design Cluj-Napoca, pentru rezultatele profesionale deosebite obţinute pe parcursului celor patru ani de studii. Artista Ileana Horoba-Danci demonstrează mereu prin creaţiile sale că simte şi trăieşte româneşte. Îi place autenticitatea şi vrea cu orice preţ ca românii să înţeleagă că nu trebuie să copieze modele din exterior, ci e suficient să se întoarcă la rădăcinile lor pentru a se lăsa cuprinşi de frumos. De opt ani încoace, înainte de fiecare început de martie, Ileana Horoba-Danci iese în faţa publicului cu o fărâmă din tradiţionalitate: cu mărţişoarele confecţionate de ea.
R: Cum ţi-a venit ideea să creezi mărţişoare?
I.H.D. : Eu cred că ideile nu ne vin pur şi simplu, ci venim cu ele. Ne locuiesc, iar atunci când suntem pregătiţi, pur şi simplu apar. Interacţiunea mea cu mărţişorul a fost la o vârstă foarte fragedă. În familia mea, atât mama, cât şi bunica preţuiau foarte mult această tradiţie. Prin urmare, am crescut cu ea, iar faptul că de mulţi ani fac şi eu mărţişoare nu este decât un dat firesc al lucrurilor.
R: Mărţişoarele tale sunt cu specific tradiţional. Ce te inspiră?
I.H.D.: Mă inspiră tot bagajul pe care l-am adunat în copilărie. Casele vechi din lemn, felul în care erau ele decorate cu lucrul făcut de mână. Tot ceea ce înseamnă cultură şi artă tradiţională.
R: Cam ce modele ai realizat?
I.H.D.: Având în vedere vechimea şi tradiţia acestui obicei, am încercat să mă inspir din simbolurile poporului nostru. În felul acesta, pornind de la un bulgăre de lut, au luat naştere iile, cocoşii, bănuţii pictaţi cu aur sau platină, talgerele, căsuţele bunicilor, ulcioarele, Pomul Vieţii sau Babele Dochii.
R: Din ce le confecţionezi?
I.H.D.: Mărţişoarele sunt realizate din porţelan sau alte materiale ceramice (faianţă, şamotă sau vitrus, glazurate şi pictate cu pigmenţi specifici, aur sau platină). Pe lângă aceste mici amulete, şnurul specific este din lână toarsă, vopsită în culori naturale şi împletită manual.
R: Ai colaborat şi cu altcineva pentru realizarea mărţişoarelor?
I.H.D.: Sunt deja câţiva ani buni de când lucrez împreună cu soţul meu. În rest, atunci când eram în învăţământ am făcut tot posibilul să insuflu copiilor dragul atât pentru această tradiţie, cât şi pentru altele la fel de valoroase.
R: Ai o amintire mai aparte în legătură cu purtatul mărţişorului?
I.H.D.: Toate amintirile legate de mărţişor sunt speciale pentru mine, însă gestul frumos al mamei care îmi prindea de aripa pieptarului, copil fiind, un şnur alb-roşu, uneori însoţit de-o mică iconiţă, este şi va rămâne cea mai preţioasă amintire.
R: Ce reprezintă pentru tine mărţişorul şi ce vrei să scoţi în evidenţă?
I.H.D.: În primul rând, mărţişorul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti. Practica lui se întâlneşte doar în spaţiul românesc şi la popoarele din sudul Dunării care l-au preluat. Simbol al primăverii, iubirii şi purităţii, mărţişorul este, prin tradiţie, un dar purtător al tuturor cuvintelor nerostite, dar trăite, de către cel care-l oferă către cel care-l primeşte. Dăruind, aşadar, un mărţişor fiecăruia dintre cei pe care-i cunoaştem, iubim şi respectăm, vom contribui la perpetuarea unei fărâme din spiritul românesc. Din punctul meu de vedere, mărţişorul trebuie în mod obligatoriu să fie creat în spaţiul românesc de către artiştii şi artizanii noştri. Doar în acest fel istoria va putea consemna peste veacuri că într-adevăr sărbătoarea este a noastră, iar noi am avut grijă să rămână aşa.
R: Anul acesta eşti protagonista unei noi ediţii a târgului de Mărţişor cu dor. La a câta ediţie este evenimentul?
I.H.D.: Târgul a ajuns la ediţia a VIII-a şi aduce în faţă băimărenilor iubitori de frumos şi tradiţie, mărţişoare originale create exclusiv de artişti maramureşeni. „Mărţişor cu dor” este singurul târg din oraş care oferă publicului posibilitatea de a cumpăra mărţişoare create în atelierele artiştilor autohtoni, cu respect pentru tradiţie. Vă aşteptăm să păşiţi întru descoperirea acestui tărâm plin cu poveşti şi legende ce vă vor astâmpără dorul de copilărie, de bunici şi de românesc.
R: Cum percepe lumea mărţişoarele tale?
I.H.D.: Pentru că sunt ani mulţi de când fac mărţişoare, înţeleg că în primul rând responsabilitatea este una foarte mare. Cu mult sau puţin eu contribui la perpetuarea acestei frumoase tradiţii şi cel mai important este să am grijă foarte mare cu felul în care mă exprim. În orice caz, există un public destul de mare care îmi apreciază munca şi căruia ţin şi cu această ocazie să-i mulţumesc.
R: Mai e la modă mărţişorul?
I.H.D.: Mărţişorul nu a fost, nu este şi nu trebuie să fie o modă. Ştim cu toţii că moda are un caracter ciclic. Asta înseamnă că, la un moment dat, obiceiurile la modă dispar. Noi suntem datori să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla nici cu mărţişorul, nici cu alt obicei străvechi românesc. Prin urmare, mărţişorul nu este o modă, ci o datorie firească şi frumoasă a fiecăruia dintre noi. Tradiţia este una, iar trendul cu totul altceva.
