Sistemul de igienă şi sănătate publică se clatină, pînă şi spitalele au devenit surse de infecţie. Cazul copiilor din Piteşti este relevant, însă acelaşi lucru (să sufere şi să moară oameni) se poate întîmpla oriunde, infecţiile intraspitaliceşti fiind frecvente. Autorităţile de stat tind să ascundă aceste boli, iar pe cele mai puţin grave nu le raportează, de teama amenzilor. Dar adevărul trebuie spus.
Maladiile bîntuie lumea globalizată şi suferinţa afectează mase mari de oameni. Se identifică mereu noi boli şi noi tulpini, care acţionează pe terenul propice al omului needucat sanitar, în colectivităţi ce nu respectă normele de igienă. Ne referim atît la oameni (nu se spală), cît şi la localităţi – deversează apele uzate în rîuri, infestînd apa pînă în mare şi ocean. Staţiile de epurare sînt scumpe, filtrarea şi dezinfectarea presupune costuri prea mari.
Societatea postindustrială are de ales între a continua să polueze mediul cu bacterii care devin din ce în ce mai rezistente, precum se întîmplă acum cu Escherichia coli din spitalul Piteşti, fie să ne schimbăm mentalitatea şi să considerăm că sănătatea mediului şi sănătatea umană sînt bunurile cele mai de preţ pe care le avem şi trebuie să avem grijă de ele. Nu mai este posibil să infestăm apa şi solul cu deşeuri biologice, fără să suferim: bacteriile devin rezistente la medicamente şi cel infectat moare.
În spitalul din Piteşti, diareea acută a sugarilor nu a putut fi ţinută sub control. Sursa de infecţie n-a fost depistată, dar poate fi umană (bucătarul care a manipulat hrana sugarilor avea panariţiu?) sau din altă sursă (lipsă de igienă la WC, mîini murdare?). În Germania, în 2001, au murit 50 de oameni, dar cauza a fost depistată, boala s-a răspîndit din scinduful infestat cu E-coli, importat din Egipt. Există o regulă, lunar sau trimestrial, cei care prepară şi servesc mîncare trebuie să facă examen de coprocultură, pentru a nu fi sursă de infecţie cu bacterii. Dar şi de viruşi, gripa pandemică mondială din 2009 şi SIDA din 1983 sînt produse de virusuri rezistente, care nu pot fi anihilate de nici un medicament.
Epidemiologia se ocupă cu aceste boli care se răspîndesc în rîndul populaţiei. În Maramureş, avem trei medici epidemiologi. Este suficient, dacă în şcoli ar fi introdusă disciplina „Educaţie sanitară”, iar acasă, în întreprinderi şi instituţii, oamenii să se spele pe mîini, cu apă caldă şi săpun, cel puţin înainte de masă. Tastaturile de calculator, volanul, clanţele uşilor pot fi suporturi pe care se află agenţi patogeni. Trebuie să dezinfectăm şi tastatura!
Medicii ne învaţă să identificăm cele mai periculoase boli transmisibile, ei pot descoperi cauzele şi pot impune mijloacele de prevenire. Această ultimă sarcină este cea mai importantă, dar şi cea mai neglijată. Medicii ne arată că nu sîntem igienici, că nu ne îngrijim de noi înşine, dar acuză şi instituţiile de stat, că nu se preocupă de igiena publică. Localităţile au nevoie urgentă de reţea de apă, canalizare şi staţii de epurare. La noi, nici oraşele nu au aşa ceva!
Diareea apare frecvent în mediile sociale deficitare şi la populaţia cu nivel educativ şi cultural scăzut. Transmiterea se face pe cale fecal-orală (de regulă, scaunul este septic). Adulţii au o abilitate de apărare mai bună, dar sugarii sînt cu mult mai sensibili la enteropatogeni, mai ales în condiţiile unei alimentaţii artificiale, cu preparate neadecvate (cu lapte praf). Nu cunoaştem concluzia anchetei epidemiologice de la Piteşti, dar rezervorul de infecţie rămîne, sîntem un popor murdar şi trăim pe un teritoriu cu mizerii. Mor sugari din cauza unor boli infecţioase cu intrare digestivă, deci miroase urît în România!
