Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu – devenită şi Ziua Culturii Naţionale – m-a prins departe de ţară, într-un loc străin. Dar nu mi-au fost străini cei în mijlocul cărora m-am aflat aproape două luni. În dreptul inimii va rămâne şi comunitatea românilor din New York (Queens), care se adună în jurul preotului şi omului de cultură Theodor Damian. Acesta conduce Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Revista „Lumină lină” şi Cenaclul „Mihai Eminescu”.
Cum s-ar spune, botoşenean la botoşenean trage, oriunde s-ar afla pe faţa pământului. Astfel, de 23 de ani, preotul Damian a antrenat spirite alese ale comunităţii româneşti din această parte a Americii, dar nu numai, organizând Simpozionul anual cu numele celui botezat în Biserica Uspenia din Botoşani. Şi în acest an, s-au alăturat manifestării Societatea Română Creştină “Dorul”, din New York (fondată în 1903), avându-l ca preşedinte actual pe inginerul Cristian Pascu, şi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, Filiala USA.
La prima întâlnire cu românii newyorkezi, am răsfoit ediţiile precedente ale simpozionului. Temele abordate privind opera şi viaţa marelui poet, precum şi autoritatea ştiinţifică a autorilor fac din simpozionul Eminescu cel mai important eveniment academic pe această temă din America. Nici în acest an nu s-au dezminţit.
Sâmbătă, 16 ianuarie, la restaurantul Bucharest, a avut loc sesiunea de comunicări „Epigonatul – între înregimentare valorică şi nonvaloare”. Protocolul deschiderii a fost asigurat de preot profesor dr. Theodor Damian şi ing. Cristian Pascu. Au participat Excelenţa Sa Ioana Gabriela Costache, consul general al României la New York, şi scriitoarea Doina Uricariu. Ca prefaţă, s-a recitat poezia „Rugăciune”, de Mihai Eminescu.
Am reţinut câteva teme, tocmai pentru a pune în lumină comentariile de ţinută, contribuţiile de marcă la înţelegerea operei eminesciene. Pusă în relaţie cu alţi romantici europeni. Profesorul Ştefan Stoenescu, din Ithaca a vorbit despre epigonism, ca metodă de creaţie. Sentimentul religios la Eminescu a fost expus de profesorul Theodor Damian. Doamna Alina Feld a vorbit despre epigonism şi ontologia reactivă la Eminescu şi Nietzsche. Matematicianul Doru Tsaganea s-a arătat preocupat de fascinaţia infinitului în poeziile „Luceafărul” şi „La steaua”. Profesoara Valentina Ceaprazi a susţinut comunicarea despre femeia-muză a primului şi a ultimului romantic (Hugo şi Eminescu). Medicul Napoleon Săvescu, directorul revistei „Dacia Magazin”, a vorbit despre dacologia la Eminescu.
Nu-i spaţiu pentru comentarii. Aşa că am mers la Galeria „Spiritus”, invitaţi de directoarea acesteia, Viorica Colpaci. Cu frumoase realizări în pictură şi sculptură. Au expus artişti plastici din New York şi din România. Icoanele pictate de copiii „Şcolii de duminică” sunt un argument că artei i se acordă atenţie încă din pruncie. Şcoala de duminică nu înseamnă altceva decât o zi în care copiii învaţă limba română. A doua zi, la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost adus un omagiu Poetului. Printre recitatori s-a numărat şi vechea noastră cunoştinţă, Nicole Smith, venită din Baia Mare cu mulţi ani în urmă. Dialogul sentimental între Cristian Pascu şi Theodor Damian mi l-a reamintit pe Grigore Vieru vorbind despre Eminescu. Dedicaţiile lirice ale cenaclului literar au fost făcute de Valentina Ceaprazi, Ion Burcin, Elena Mitru şi Theodor Damian. Cuvântul de închidere a sesiunii culturale, a simpozionului Eminescu, 2016, a aparţinut lui Cristian Pascu. Cel care, în urmă cu câţiva ani, a adus la New York un bust al Luceafărului poeziei româneşti, opera sculptorului Nicolae Goia Pascu. Prima statuie a poetului în SUA.
În sala socială a bisericii am lăsat şi eu un gând despre Eminescu şi Maramureş. Despre proiectata călătorie a poetului în Nord, unde trebuia să vorbească despre poezia populară. În Maramureş avem un eminescolog de prestigiu, numindu-l pe confratele Săluc Horvat, iar la Seini avem un Eminescu scris cu brazi.
De Ziua naşterii poetului am fost departe de ţară, dar foarte aproape de spiritul eminescian, la New York. Unde de peste două decenii, comunitatea românească cinsteşte cultura naţională.
