Avînd în vedere că cimitirele din municipiul Baia Mare nu sînt administrate prea bine, a apărut ideea ca Primăria să preia acest serviciu public, scopul fiind creşterea calităţii prestaţiilor funerare şi menţinerea aspectului îngrijit. Nu credem că proprietarii le vor concesiona, dar statul poate face ordine prin sancţiuni.
Legea îi dă dreptul proprietarului să administreze cimitirul, în baza regulamentului. Înmormîntarea poate fi religioasă sau laică, noţiune nouă, la noi. Cimitirul poate fi organizat pe culte, la cerere, dar se pot face înhumări şi pentru persoane de altă confesiune, cu excepţia celor din cultul mozaic şi musulman.
Cimitirele nu prea respectă legea, nu deţin autorizaţie, nu se află la distanţă de 100 m de case, n-au gard, nici perdea de arbori, iar mormintele se află mai aproape de 3 m de limita de proprietate. Cel puţin în sate, nu există săli de ceremonii funerare. Normele europene nu mai permit ca mortul să fie ţinut trei zile în casă, ci în sala frigorifică de la capelă, la maximum 15 grade Celsius. N-au apă curentă şi WC.
Oricine are dreptul la o înmormîntare decentă şi la aducerea ultimului omagiu. Fiecare mormînt este înregistrat, are număr de parcelă, rînd şi loc. Legea prevede că osemintele pot fi deshumate după 7 ani de la deces, fără avizul Direcţiei de Sănătate Publică, dar noi nu avem acest obicei. În alte părţi, osemintele sînt „spălate” şi repuse în mormînt, dacă terenul a fost cumpărat pe veci, sau în osuar, cu o taxă mai mică. Desfiinţarea unui cimitir e posibilă după 30 de ani de la ultima înhumare, dar la noi cutuma dă alt termen: cînd nu mai există nici o cruce în picioare.
În caz deosebit se află cimitirele cultului mozaic. Şi situaţia lor este îngrijorătoare, mai ales în cazul celor mici, care adesea sînt împădurite, monumentele funerare, cu steaua lui David, cu două palme deschise (mormintele cohanimilor, cei mai rugători dintre evrei), cu salcia plîngătoare sau cu sfeşnicul cu şapte braţe, sînt adesea înclinate de vînt şi cad la pămînt, marmura sau piatra şlefuită fiind sparte.
Avem cultul mormintelor şi al morţilor. Dacă la evrei, vizitatorii pun pe mormînt o pietricică, în semn de apreciere a defunctului, noi ridicăm morminte de beton ca nişte cazemate. Familiile cu avere protejează mormintele celor dragi în capele. Eroii neamului sînt îngropaţi în biserici, cum este Vasile Lucaciu în biserica din Şişeşti. George Pop de Băseşti este înmormîntat în cimitirul satului, poate urmaşii sau primarul ar putea să-l mute în curtea casei memoriale din Băseşti, dacă în testament nu a cerut să fie lîngă consăteni.
Cimitirele din Baia Mare sînt administrate de proprietari, de regulă culte religioase. Primăria are „Tanatorio” şi mai sînt cimitire mici, prin zonele mărginaşe (Dealul Viilor). Unii au drept de proprietate pe teren (cu intabulare), cum sînt bisericile reformate şi romano-catolice, alţii deţin drept de concesiune sau de folosinţă. În toate cazurile, accesul vizitatoilor este gratuit, cu excepţia Cimitirului Vesel din Săpînţa, care aduce administratorilor bani frumoşi. În cimitirele evreieşti mari, plăteşti intrarea; vin în vizită aparţinători din toată lumea. Reclamaţiile împotriva nerespectării legii de administrare se fac la Protecţia Consumatorului.
Proprietarii cimitirelor nu vor renunţa, adună bani buni din taxe, tarife şi bilete de intrare, dar în unele cazuri (unde legea este încălcată în mod flagrant), ar fi mai bine să le concesioneze. Primăria Baia Mare, prin serviciul de specialitate, poate verifica serviciile funerare, iar inspectorii de la Protecţia Consumatorului îi pot amenda pe administratori cu pînă la de 5.000 lei. Alte soluţii nu există pentru a creşte calitatea serviciilor funerare!
