Încă înainte de sărbătorile Crăciunului, mi-am propus să scriu aceste rânduri, fiind şi evenimentele mai proaspete, dar mi-am zis că e păcat să întinăm bucuriile Naşterii Domnului cu scrisori care supără pe cei mai mulţi. Activitatea parlamentarilor din luna decembrie 2015 a fost cu adevărat una scandaloasă pentru majoritatea poporului. Acele legi nesimţite pentru huzurul parlamentarilor, votate pentru ei neţinând cont de neajunsurile celor ce i-au ales, au creat lehamite în rândul electoratului care îşi pune întrebarea: “Oare unde vom ajunge?”. Am putea ajunge bine dacă ne-am trezi odată să ştim pe cine alegem, să nu-i votăm pe traseişti care cu nesimţirea lor au întors spatele formaţiunilor politice care i-au propulsat în Parlament sau în diferite funcţii politice, pe care nu-i putem numi decât trădători. Prin activitatea lor sfiderea propriul popor uitând de unde au plecat şi pe alegătorii lor. Aceştia merită sancţionaţi, ţinând cont că propun sancţiunea la începutul unui an electoral care poate aduce mari schimbări benefice pentru ţara noastră, dar aceasta depinde de noi, alegând pe cei ce n-au votat aceste legi, serioşi şi consecvenţi. Iată, pe scurt, supărarea pe care ne-au produs-o unii pe care i-am ales şi, din păcate, nu-s puţini. Vă iubesc din inimă pe cei care n-aţi votat părăsind sala. O altă supărare a fost de 30 decembrie, la împlinirea a 68 de ani de la abdicarea forţată a Regelui Mihai, amintindu-mi de această zi cu tristeţe, pentru majoritatea populaţiei constituind zi de doliu, iar pentru o minoritate infimă constituind bucurie prin aşa-zisa doborâre a ultimului stâlp al capitalismului. După revoluţia din 1989, aşteptam să revenim la monarhie şi la partidele istorice. Din păcate, din cauza îndoctrinării în era comunistă, românii, majoritatea, au ales tot comunişti şi securişti care, iată, ne-au adus unde suntem azi. Cunoscând pârghiile comuniste, acestora nu le-a fost greu să ştie de unde s-o apuce pentru a se căpătui printr-o corupţie fără precedent, asigurându-şi bunuri pentru toată viaţa şi urmaşii lor. Dacă un primsecretar a ajuns să fie preşedintele României, atunci ce să mai vorbim, pe deasupra fiind liber cugetător. Gândindu-mă în urmă cum ne-am putut prosti, societatea imatură în care trăim ne mai poate aduce surprize alegându-i din nou pe cei ce şi-au votat legi pentru ei, pentru pensii speciale, salarii şi diferite indemnizaţii nesimţite, furând statul ziua la drumul mare. Dacă venea din nou monarhia, cel puţin aveam deschise uşile ţărilor monarhice, iar partidele istorice cu experienţa lor interbelică altfel ar fi gospodărit bunurile statului. În contradicţie, după 1989, au apărut o puzderie de partide ca ciupercile după ploaie şi ştim bine ce a urmat. Regret că, fiind înaintat în vârstă, nu voi ajunge acele zile să văd reînviată elita poporului român care azi nu se impune. Închei aceste rânduri făcând un apel poporului român să asculte de cei ce ştiu mai mult ca ei şi să recunoască cei ce nu ştiu că “NU ŞTIU”, să iasă odată din această societate mediocră plină de semidoctism. Treziţi-vă, fraţi români, odată! (Ionel FĂTCAŞ)
