Joi, 10 decembrie 2015, în satul Stoiceni, aparţinător oraşului Tg. Lăpuş, a fost sărbătorită lelea Reghina Nechita, care a împlinit venerabila vîrstă de 101 ani. Au fost momente speciale pentru întregul sat. Sărbătorita şi-a primit musafirii, nepoţii, strănepoţii, stră-strănepoţii, alte neamuri şi prieteni, vecini şi cunoscuţi – cu emoţii, dar calmă şi veselă. Spune că nu există un secret al longevităţii ei, decît munca la cîmp, cumpătarea în toate, credinţa în Bunul DUMNEZEU, mîncărurile alese cu grijă, la timp şi-n fiecare zi. Cam acestea au fost „ingredientele” principale: „Am ajuns anii ăştia cu multe greutăţi, că au fost războaie cu ungurii, apoi a fost greu cu comuniştii. Cum am ajuns la 101 ani? Aşa, unul cîte unul. Cine s-o gîndit că s-au strîns 101. Pînă amu mi-am făcut eu cîte o oală de sarmale. Dar amu nu mai pot că-s slabă şi n-aud bine. Iar acum nu-mi doresc altceva decît sănătate şi să fiu alături de familia me”.
Născută la 10 decembrie 1914, simpatica şi joviala bătrînică nu a avut o viaţă uşoară. A trecut cele două Războaie Mondiale, prin bune şi rele, alături de familia sa, împreună cu soţul său Alexandru, cu care s-a măritat la vîrsta de 18 ani. Au avut împreună doi copii. Iată ce ne-a spus şi nepoata, doamna contabilă Dorica Lucian: „Bătrînica noastră nu şi-a cunoscut tatăl, deoarece acesta a murit pe cîmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. Au crescut-o fraţii ei, 4 la număr, de la vîrsta de 6 ani”. Lelea Reghina a muncit, mulţi ani alături de soţul ei, în Oltenia. Acum are o pensie CAP şi un ajutor social. Se ocupă de ea în mod special Alexandru Petrehuş, soţia sa Mariana şi fiul lor Nicolae. Bătrîna locuieşte singură, dar în aceiaşi casă cu ei, într-o cameră spaţioasă, tot timpul curată şi aerisită şi i se oferă tot ce-şi doreşte, iar mîncarea i se serveşte ca pe vremuri şi este alcătuită din: păzituri, adică supe şi ciorbe, mămăligă cu brînză, lapte şi puţină carne, fasole, sarmale, multe legume şi fructe etc. Nu se plînge de nimic, numai că aude foarte rău. Pe chipul brăzdat de ani, se revărsă o bucurie imensă, văzînd în jurul ei pe cei dragi şi pe primarul oraşului, d-l Mitru Leşe, care, desigur, nu a venit cu mîna goală. Pare oarecum incredibil că, în vremurile noastre, se mai poate atinge această vîrstă, o istorie întreagă adunată de-a lungul unui secol şi mai bine. Este ceva ce ne dorim cu toţii – să îmbătrînim frumos. Constat că viaţa înainte era mai simplă, bine orînduită, exista odihnă, iar munca era la mare preţ, ca şi credinţa. Cred că toate acestea ţin trupul şi mintea într-un echilibru perfect, pentru o viaţă lungă şi fericită! Şi prin „Grai” urăm lelei Reghina Nechita – sănătate multă şi ani cîţi va da BUNUL DUMNEZEU!
