Proiectul de buget pe 2016 nu prevede fonduri pentru construirea de biserici, ceea ce l-a determinat pe patriarhul Daniel să ceară restituirea proprietăţilor bisericeşti luate abuziv pe comunişti. Menţinerea bisericii în dependenţă de stat este păguboasă pentru biserică, dar în avantajul politicienilor, care folosesc preoţii pe post de agenţi electorali. Independenţa cultelor faţă de stat este o cerinţă europeană şi trebuie aplicată rapid.
Ne aşteptam ca politicienii să fie de acord cu această cerere a patriarhului, care ar aduce economii bugetare de circa un miliard de lei, dacă luăm în calcul şi sumele acordate de la bugetele judeţene şi locale pentru biserici. Dar imediat au apărut reacţii contra. De undeva din lăuntrul clasei politice s-a trezit „mila” faţă de slujitorii cultelor şi le-au fost mărite salariile cu 10%. Nu se poate trece la un nou sistem peste noapte, înţelegem, dar opinia publică trebuie lămurită. Legea prevede retrocedarea imobilelor către cultele religioase, sau despăgubiri la valoarea de piaţă. Cererea făcută de patriarh a avut efect de ameninţare şi l-a trezit pe prim-ministrul Dacian Cioloş la realitate, statul este dator bisericii, nu invers. Cerşetor este statul, nu biserica.
Disputa vine pe sume mari, avînd în vedere că preoţii primesc salariu de la stat, pe care îl completează din donaţiile credincioşilor. Politicienii dau şi ei daruri către biserici, deci între politicieni şi preoţi s-a împămîntenit o legătură de interese politice şi patrimoniale ce trebuie ruptă. Ar apărea efecte adverse, este adevărat. Bisericile ar plăti impozit pe venit. Preoţii n-ar mai avea salariu de stat, ci exclusiv din donaţii, ceea ce ar duce la creşterea cheltuielilor şi a taxelor bisericeşti. Dacă o cununie te costă acum o sută de lei, ar fi cinci sute de lei. Precum în Occident, uniunile religioase s-ar rări, deoarece tinerii şi familiile lor n-ar mai putea acoperi costurile. Ar scădea şi numărul botezurilor, fiind pusă în pericol populaţia de creştini cu botez. Am putea ajunge ca şi înmormîntările să nu se mai facă cu preot, ci fără de nici o ceremonie…
Oare am putea accepta aceste efecte? Se vede că nu, de vreme ce politicienii s-au repliat şi imediat au promis că bani pentru catedrala din Bucureşti se vor găsi în bugetul de stat. Dacian Cioloş a făcut pasul înapoi, cu toate că ar fi cu mult mai bine pentru stat ca biserica să fie separată, ca orice altă asociaţie de cetăţeni. Rolul bisericii nu poate fi contestat, BOR ar trebui să aibă un statut de interes public special, dar separat de politică. Nu putem permite ca cele sfinte să se amalgameze cu cele politice! Efectele sînt perverse şi îi compromit mai întîi pe preoţi, care păcătuiesc făcînd campanie electorală pe faţă sau pe ascuns unor candidaţi cu dare se mînă şi bunăvoinţă bugetară către biserică.
Rolul preotului este important, dar nu este nevoie de paroh în fiecare cătun, cum nu este nevoie de medic în fiecare sat. Preoţii ar putea să exercite şi slujba de asistent social, plătit de comunitate pentru serviciile sale, cum se întîmplă în Canada şi SUA. În Occidentul capitalist, preoţii nu trăiesc în huzur, deoarece mulţi contribuabili refuză să plătească taxa bisericească de 1% din salariu (egală cu cea de sindicat), aşa că asistenţa spirituală este neglijată, spre acest orizont îndreptîndu-ne şi noi. Cioloş, ai dat greş!
