Înainte de a pleca din România, l-am ascultat pe noul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti vorbind despre vize. Am păstrat şi eu acea rezervă de îndoială, hai să-i spun nemulţumire că noi românii, care ne-am declarat alături de americani, mai stăm la coadă la vize. Umilinţa a fost (şi mai este) tradusă în decizia de a amâna suspendarea vizelor. Ambasadorul Hans Klemm a spus-o pe şleau: e foarte greu să prevedem când se va schimba legislaţia în privinţa vizelor. Nu uit a aminti că românii i-au aşteptat pe americani imediat după război. Partizanii din munţi şi-au dat viaţa pentru aşteptarea emisarilor preşedintelui Truman. În plin comunism bolşevic, când am început să pricep lumea în care trăiesc, vecinul nostru de sub biserică făcea greble, furci ori loitre de car şi spunea în gura mare că el îi aşteaptă pe americani. Într-o noapte a venit pe uliţa cu bolovani maşina neagră cu oameni în haine de piele şi l-au dus pe drumul fără întoarcere. Şi acum văd colejna cu sculele meşterului din vecini, care au rămas pe vecie fără stăpân. Vorbeau foarte încet vecinii rămaşi acasă că omul a fost dus la stuf prin Balta Brăilei. L-au înghiţit apele ori l-au mâncat peştii, se spunea. Ori un şarpe mare l-ar fi înghiţit. Cert este că omul nu a mai venit acasă. După câţiva ani ar fi primit o veste că a fugit la ruşi. Iar el îi aştepta pe americani. Am rămas până în ziua de astăzi cu regretul de prunc că nu au venit atunci americanii. După ce am înţeles mai bine lumea cea adevărată, mi-am dat multe răspunsuri fără să mai pun multe întrebări. De aceea am fost, la timpul potrivit, un semnatar pentru ideea ca românii să plece în Statele Unite fără viză. Este un vis care a rămas vis. Ambasadorul Klemm ne spune: „Legislaţia din domeniu este un subiect foarte sensibil, aşadar este foarte greu să prevedem când se va schimba legislaţia. Există însă mitul că obţinerea vizei SUA este extrem de dificilă. Colegii noştri de la Consulat au subliniat în diverse rânduri că procesul de solicitare a vizei este extrem de simplu”. Până nu eram interesat de viza pentru America, eram îndârjit pe ideea că românii sunt ţinuţi la colţ. Pe acest fond am acumulat multe legende şi tot atâtea emoţii când m-am hotărât să cer viza pentru a călători peste ocean. Unii apropiaţi chiar îmi prognozau un set de umilinţe când voi ajunge la ambasadă. Am purtat cu mine îndoieli de tot felul. Mai ales că nu ştiu limba lui Faulkner. M-am înarmat cu necesarul curaj. M-am îngrijorat degeaba. Totul s-a petrecut într-o atmosferă civilizată, călduroasă. Funcţionarii ambasadei îţi vorbesc în limba română. Celebrul interviu a fost un dialog de cunoaştere. Eleganta doamnă mi-a urat călătorie plăcută. Am ajuns cu trenul în Baia Mare a doua zi. Spre seară, o maşină curier rapid mi-a adus paşaportul la scara blocului. E adevărat, viza presupune un efort în plus. Mi-am dat seama că nu-i dracul atât de negru, cum se spune în popor. Viza pentru America are rigoare, dar şi respect. Dacă n-ar fi, bine ar fi. Dar, o dată la zece ani, merită să vezi Bucureştiul. Ambasadorul american a mai spus că România face eforturi să îndeplinească setul de criterii pentru includerea în programul Visa Waiver.
