Bunicii noştri au trăit bucuria Unirii din 1918, părinţii au ridicat semnul Victoriei după război, noi am strigat Libertate în 1989. Pe fiii noştri ce îi aşteaptă, ei pentru ce să lupte şi ce să spere? Într-un viitor european al României, pentru unii alb, pentru alţii negru şi probabil va fi maro, într-o uniune globalizată, capitalistă, multiculturală, unită de diversitatea culturilor ce o compun.
Desigur, acceptăm cu greu sintagma unitate în diversitate, deoarece ce e diferit nu poate fi unit, logica românească ne spune că cei ce seamănă se adună. Programul de impunere a unei culturi şi identităţi europene nu poate avea şanse de reuşită, la fel cum cultura americană, dominantă în lume prin filmele populare şi muzica rock, nu-i poate substitui pe europenii Shakespeare, Beethoven, Einstein… Cine îi poate înlocui pe Coandă, Eminescu, Enescu? Fiii noştri, copiii noştri, în care trebuie să avem încredere.
Însă ce se întîmplă este de domeniul ficţiunii. Presa liberă, independentă, constată că noile generaţii de cetăţeni români au probleme legate de adaptarea la societatea de inspiraţie occidentală.
Tinerii romi ajung la maturitate sexuală la 13 ani, ceea ce începe să se întîmple şi cu românii, dar din alte cauze. Statisticile susţin că azi copiii îşi încep viaţa sexuală la 14 ani, dar eu cred că sînt măsluite după statistici din Occident, doar ca să justifice cheltuielile exagerate făcute de Ministerul Sănătăţii, în încercarea să impună ore de educaţie sexuală pentru elevii de şcoală gimnazială. Ceea ce este aberant, deoarece aceşti copii încă n-au caractere sexuale complet dezvoltate, iar maturitatea psihologică pentru a procrea apare după 20 de ani. Introducerea orelor de educaţie sanitară (dar nu sexuală) este obligatorie pentru dezvoltarea sănătoasă a generaţiilor viitoare. Poate fi adevărat că multe fete cu vîrsta sub 15 ani rămîn gravide şi nasc, dar pentru cîteva sute de astfel de cazuri nu trebuie să angajezi sute de profesori cu pregătire medicală în sexologie. Dacă părinţii sînt depăşiţi, profesorii diriginţi au obligaţia şi sînt plătiţi de stat să organizeze activităţi de informare şi comunicare sanitară în şcoli, dar şi de educare a copiilor privind sănătatea şi prevenirea îmbolnăvirilor prin diverse boli, inclusiv cele cu transmitere sexuală, ceea ce este cu mult mai ieftin pentru stat.
Obsesia habotnicilor că educaţia sexuală încurajează prostituţia nu pare a fi reală. Este adevărat că apar fete care la 14 ani îşi vînd virginitatea şi tinereţea pe bani (şi aici în Baia Mare), dar de acest lucru nu poate fi făcută vinovată societatea, ci promiscuitatea din pungile de sărăcie existente.
Sărăcia este flagelul ce domină acest secol. Copiii sînt cei mai predispuşi să cadă victime şi să nu li se respecte drepturile pe care le au. Statul nu găseşte căi să rezolve problema, preferă să cheltuie resursele bugetare pe investiţii inutile, în vreme de viitorul copiilor devine din ce în ce mai spre negru. Statul tratează aceste situaţii din punct de vedere statistic, dar soluţia nu este să arunci cu banii pe fereastră. Mai de folos ar fi intervenţia punctuală, pe caz. Asistenţa socială nu înseamnă să dăm bani pentru toţi, ci să îmbunătăţim situaţia cazurilor speciale, prin servicii pro active.
