Soarta S.C. Romplumb Ferneziu – prezentul şi viitorul societăţii – a consumat incalculabile energii şi resurse financiare în ultimii 25 de ani, care s-au dovedit inutile, dar mai ales păguboase pentru bugetul ţării.
La sfârşit de octombrie – inaugurînd un nou stil de muncă al noii conduceri a PSD – în Maramureş s-au aflat, între alţii, miniştrii sănătăţii, muncii şi economiei. Cel al economiei şi comerţului, Mihai Tudose, la o întîlnire cu managerii din minerit (REMIN), într-o conferinţă de presă s-a arătat „încrezător că, printr-un efort susţinut al statului, Compania Remin şi fosta uzină Romplumb au şanse de reactivare industrială în viitorul apropiat”. Dar există şi „multe necunoscute şi incertitudini!”
Deci, ministrul Tudose şi demnitarii PSD se lansează într-o cursă în care, de prin 2000, tot vînd iluzii cu privire la „reluarea mineritului şi metalurgiei” în Maramureş şi Baia Mare.
S-au consultat aceşti politicieni cu băimărenii dacă aceştia mai vor „relansarea Romplumb?!” Mai doresc această „relansare” cei circa 200.000 de băimăreni şi locuitori ai aşezărilor din fosta „arie de poluare” cu noxe otrăvitoare pentru aer, apă, sănătate, solul productiv, pomii de rod şi legume?
Trebuie să reamintim acestora că acum un sfert de veac şi pe tot parcursul a peste un deceniu, Baia Mare a fost scena unor furtunoase adunări şi marşuri de protest ale ONG-urilor de mediu. Consiliul local al municipiului a fost silit sub presiunea străzii să dea în judecată S.C. Phoenix – şi în context şi Romplumb – pentru a cere stoparea poluării.
Mai doresc băimărenii un „alt Auschwitz” care să-i gazeze? În cartea „Baia Mare – adevărul despre poluare” (autori prof. Ioan Nădişan şi prof. univ. dr. Dorel Cherecheş, din 2000) se află informaţii certe despre nocivitatea poluării asupra sănătăţii populaţiei în comparaţie cu oraşele Sibiu şi Oradea. Morbiditatea generală la om a fost în Baia Mare cu 56% mai mare faţă de Sibiu şi cu 40% faţă de Oradea. Îmbolnăvirile generate de dioxizii de sulf şi plumb erau cu 80% mai mari la rahitism, cu 51% la afecţiunile hipertensive, cu 47% la cele pulmonare şi respiratorii.
În cei 15 ani poluatori, bolile cardiovasculare şi maligne au înregistrat în Baia Mare o creştere de 300%! În zona Baia Mare se înregistra şi o reducere a speranţei de viaţă cu 10-12 ani, poluarea afectînd grav fondul genetic al generaţiilor viitoare!
Şi-au pus astfel de probleme gingaşe „noii relansatori” ai Romplumb?
Baia Mare are alte posibilităţi şi priorităţi în privinţa dezvoltării economico-sociale şi a ocupării forţei de muncă. Datele statistice relevă faptul îmbucurător că, la jumătatea anului 2015, numărul salariaţilor a crescut în Baia Mare cu 15% faţă de 2010. La 30 iunie 2015, un număr de 55.591 de salariaţi erau angrenaţi în 60.327 de contracte de muncă active. Noile locuri de muncă au redus numărul şomerilor la circa 1% din populaţia activă, Baia Mare avînd cea mai mică rată de şomaj din regiune. (Graiul Maramureşului, 24.08.2015 – „6.600 de noi locuri de muncă au fost create în ultimii 5 ani în Baia Mare”). Există în strategiile de dezvoltare ale municipalităţii multe proiecte, care vor genera noi locuri de muncă.
Vor mai dori tinerii de astăzi să se califice-recalifice ca muncitori de uzină la Romplumb? Sau în minerit? Şi-au pus sau îşi pun astfel de întrebări esenţiale cei care flutură drapelul zdrenţuit al unui trecut metalurgic otrăvitor pe care băimărenii şi-l amintesc cu durere?! Cei în cauză ar trebui să se trezească la o nouă realitatea a dezvoltării şi modernizării economico-sociale a oraşului!
