Importăm de toate. Magazinele noastre sînt pline de mărfuri străine. Aşa numita piaţă ţărănească are mărfuri de unde nu crezi. Intermediarul este viclean. Pune etichete ademenitoare: produs românesc! Mai are obrăznicia să specifice şi zona. Cine mai poate deosebi gustul strugurilor din Italia de al celor din România? Au gust şi omul dă banul. Doar sîntem în Uniunea Europeană. Chestia cu tot ce este străin este şi bun – mai ales la alimente – a cam apus. Pe de altă parte, se face o informare pentru sănătatea românilor. Aşa mama mi-a zis să nu-i mai duc pîine neagră, că a auzit, la televizor, că are coloranţi. Nici eu, cumpărătorul, nu ştiu care este adevărul. Marile magazine sînt pline cu produse din import. Aşa a fost înţelegerea atunci cînd am intrat unde sîntem. Deci nu daţi vina pe producătorii autohtoni. Sînt foarte puţini. Unii chiar au dispărut de pe piaţă. Parcă sînt izgoniţi din istoria actuală. Fenomenul este vizibil sub ochii noştri. În Baia Mare, cu vreo trei ani în urmă, pe platoul din Piaţa Revoluţiei aveai minima revelaţie că gospodarul nostru, din împrejurimi, este o realitate. Acum se mai adună, cîţiva, în faţa tristei Case de cultură a Sindicatelor. Sînt eroi ai pămîntului nostru. Dar ne-am luat cu vorba produselor care ne vin de pretutindeni cînd doream să spun că noi am importat şi discursul politic. Cel degradat. Cine socoteşte că Dîmboviţa noastră este originală se înşală. Am făcut cîteva comparaţii şi mi-am dat seama că globalizarea îşi spune cuvîntul. Un distins profesor de drept, domnul Oliver Duhamel, a remarcat că discursul politic se risipeşte din cauza videocraţiei. Epoca ecranului a sporit serios cretinizarea politicii.
Nu de la noi a pornit. Am importat apucături de la Ronald Reagan, am călătorit cu Bill Clinton şi cu Tony Blair. Punctul de fierbere, uneori jenant, dar cu folos electoral, a fost pe vremea lui Berlusconi şi Sarkozy. Gradul de decădere a limbajului presei şi al politicienilor este ilustrat de revista franceză Le Point. Cînd aceasta face referire la schimbarea liderului laburiştilor britanici, scrie că Europa clovnilor este pe drumul cel bun, iar Jeremy Corbyn a devenit idolul idioţilor de pe continent. Nu este uitat nici vecinul nostru Viktor Orban, campionul ungur al sîrmei ghimpate. Ar trebui să luăm aminte şi să punem capăt spectacolelor politice stupide şi degradante după model străin. Poate mă înşel. Ai noştri nu au imaginaţia degradării spusei în presă. Zilele trecute chiar în Maramureş, am auzit cuvinte care m-au întristat. Un comentator drag mie prin luciditatea de care dă dovadă în analize, domnul George Apostoiu, are impresia că „facem presă după modelul rusesc de astăzi (pe care îl cunoaşte), adică ori slujeşti un oligarh, ori un adversar al acestuia.” Deci importăm şi din Răsărit. Despre care nu mai vrem să ştim nimic. Lasă că ştiu ei despre noi. Vedeţi cum se poate ajunge de la fructe la politică? Le importăm, că aşa este înţelegerea. Trebuie să ne obişnuim cu năravurile altora şi să renunţăm la ale noastre. Am auzit adesea: aşa este în Italia, aşa este în Spania, aşa este în Franţa etc. Avem o categorie stranie de compatrioţi care pîrăsc poporul român la Bruxelles. Şi spun că românul nu a ieşit din Evul Mediu. Cred că aşa nu mai merge. Avem nevoie de lideri deştepţi, care să facă o bună cumpănă între importul de orice fel şi exportul românesc, de mere, pere, minte şi un pic de demnitate. Şi multe altele.
