Nu am rîs cînd l-am văzut la televizor pe Liviu Dragnea, preşedinte interimar al PSD, cu un papuc spart. Am admirat ochiul bine format al celui care a văzut chestiunea neplăcută. Dragnea nu este oricine. Este omul care va fi viitorul preşedinte al partidului. Şi-a scufundat concurenţii că fapta l-a scos în faţă chiar pe domnul Iliescu, preşedintele de onoare. Liviu Dragnea nu este ce vrea să pară. Mă mir că se simte bine, chiar la televizor, în postura de alergător de cursă de unul singur. Ar fi putut inventa o chichiţă statutară să mai aibă măcar un ortac la alegeri. Aşa mi se pare jenant. Şi pe vremea cealaltă, a democraţiei populare, numai liderul suprem nu era deranjat. Mai în jos se mima democraţia. Cred că de grija adversarilor de luat în seamă, Liviu Dragnea s-a încălţat cu papucii fragili. Care au cedat în faţa poporului. Poate Liviu Dragnea era bîntuit de grija acelui termen buclucaş. Chestiunea cu referendumul. Instanţa de fond a reţinut că el s-a folosit de funcţia politică pentru a influenţa principiul de votare. Dragnea s-a apărat că a îndemnat oamenii la vot în ziua referendumului, lucru pe care îl fac toţi politicienii în toate zilele de vot. Numai că sînt şi alte păreri. Nodul din gît a dispărut pentru un timp, deoarece termenul s-a amînat. Psihologic nu este foarte confortabil pentru Dragnea. Sabia lui Damocles poate cădea atunci ca o ghilotină franceză. Şi atunci cel mai mare partid din ţară se va alege cu un preşedinte condamnat definitiv. Ori domnul Dragnea şi cei din preajma lui ştiu mai multe decît ştim noi.
Cu atîtea gînduri în cap, nu-i de mirare că dimineaţa şi-a încălţat papucii care l-au făcut de gluma presei. Şi nu numai. E greu de crezut cînd ai o casă cît un transatlantic şi nu ai bani să-ţi pui la îndemînă papuci ca lumea. Nu ştiu dacă neapărat cămaşa face pe om, papucii îl fac cu siguranţă. Îmi aduc aminte de feciorii satului meu care purtau bocanci şi cizme în care te puteai privi ca în oglindă. De aceea şi astăzi privirea îmi este atrasă de ce poartă semenii mei în picioare. Şi după cum sînt încălţările, aşa este şi omul. Aşa că unui lider de talia domnului Dragnea nu-i trec cu vederea emoţia de dimineaţă. Chiar unii din poporul pesedist au fost şifonaţi de simbolistica papucului spart. Ca oameni de rînd ce sîntem mai putem avea scăpări. Dar liderul este modelul. Nu-i aşa că v-a trecut un fior de jenă cînd aţi văzut papucul galben al lui Liviu Dragnea dezlipit? La acest nivel, întîmplarea nu este doar o simplă întîmplare. Vedeţi că nu am extras păreri politice din starea unui papuc nefericit. Dar ele vin fără să vrei. Mă gîndesc că generalul Oprea l-ar fi salvat de ruşine dacă era în preajmă. Dar poate merge singur în alegeri şi atunci papucul spart al lui Dragnea îi pică ca o vipuşcă. Dacă urcă în barca PSD-ului va suporta oprobriul papucului dezlipit. Dragnea, asemănat la înfăţişare cu Nikita Mihalkov, a avut umor cînd şi-a explicat întîmplarea. Ori venea în faţa lumii în ciorapi, chiar aşa?, ori a acceptat drumul pămîntean aşa cum l-a făcut. Socotesc, privind din Nord, Dragnea nu întruchipează un mare lider. Din lipsă de altceva, merge şi aşa. Singur în cursa pentru funcţia supremă în partid. Vedeţi cum se provoacă nostalgiile?
