Toţi scriem despre spectacolul tragic al imigranţilor (or fi şi refugiaţi printre ei), ne înduioşăm şi punem în funcţiune pârghiile fireşti ale umanismului. “Ajută omul ajuns la necaz!” este un cod prin care se exprimă omenia. Dar valul de imigranţi doreşte să ajungă în Germania. De ce acolo, este uşor de bănuit. Ştiu că Germania are cele mai bune condiţii, că vor fi ocrotiţi în centre de primire elegante, că vor primi ajutoare sociale substanţiale. De ce face Germania aceste gesturi de bunăvoinţă? Care pun în inferioritate naţiuni cu modeste posibilităţi economice. Ţara doamnei Merkel s-a arătat dispusă pentru a primi 800.000 de imigranţi. Dintre care marea majoritate sunt musulmani. Musulmanii stabiliţi în Germania au un spor demografic de luat în seamă. Ei sunt la această oră peste 5 milioane. Dacă îi adăugăm şi pe cei care se îndreaptă cu noul val, Germania va deveni ţara cu cea mai numeroasă populaţie de religie musulmană din Europa. Berlinul însă cere ţărilor din UE să deschidă porţile. Germania, se arată în statistici, are o populaţie care îmbătrâneşte alarmant de repede. Ea are una dintre cele mai mici rate ale natalităţii din lume. Companiile germane caută cu disperare tineri. Antreprenorii germani caută forţă de muncă. Imigranţii tineri sunt îndrumaţi spre şcolile de ucenici. Integrarea este dificilă, dar ce mai contează, când este vorba de profit. Un alt motiv al acceptării, scrie Newsweek, este caracterul cosmopolit al marilor oraşe germane. Şi nu în ultimul rând, educaţia noilor generaţii care văd în xenofobie amintirea tristă din trecutul ţării lor. În cea mai mare parte, presa este favorabilă imigranţilor. Deşi în jurul Berlinului, asta ştim din surse de la faţa locului, sunt zone interzise altora decât musulmanilor. Unde vor să impună legea islamică. Deşi poligamia este interzisă în Germania, ea este practicată de musulmani. Bărbaţii rezidenţi aduc mai multe femei din lumea musulmană, de care se leagă prin căsătorie. Cărora li se asigură locuinţă şi alimente. Cam asta ar fi imaginea mai aproape de realitate (decupată de la agenţiile de presă), şi nu cea pe care politicienii şi patronatul german o livrează cetăţenilor. În urma protestelor, guvernul german se gândeşte la o lege care să permită deportarea rapidă a imigranţilor care nu au şanse de azil. De ochii lumii! Premierul maghiar Viktor Orban, deşi ne flutură o hartă a Ungariei Mari prin Transilvania, a avut recent la Bruxelles o intervenţie de luat în seamă. Afirmând că afluxul de refugiaţi musulmani constituie o ameninţare pentru identitatea creştină a Europei. Apoi a mai subliniat că ei sunt reprezentanţii unei culturi diferite. Europa trebuie să înţeleagă că nu mai poate primi refugiaţi atunci când se scufundă, a mai spus premierul maghiar. Preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, i-a replicat că pentru el, a fi creştin în public, în viaţa socială, înseamnă a avea o datorie faţă de fraţii aflaţi la nevoie. Oricum, este pentru prima dată, după mult timp, de când se dezbătea proiectul Constituţiei Europene, când se aduce în discuţie problema Europei creştine. Poate fi luată în seamă? Cred că nu, de frica de a nu da apă la moară mişcărilor naţionaliste. Deşi premierul maghiar spune că imigranţii sunt o problemă germană – luând ca argument ideile de la începutul acestui text – cred că este o chestiune a Europei. Mai este un aspect. La summit-ul de pe 14 septembrie, ar fi bine să discute liderii europeni despre exporturile de armament către Orientul Mijlociu. Este una dintre cauzele exodului. Întrebarea esenţială rămâne: ce Europă vrem? Am o părere: deşi Europa plăteşte nota de plată a unor politici prost administrate, criza refugiaţilor se va rezolva.
