Inginer zootehnist la 60 de ani!

În sesiunea din iunie 2015, fermierul Ioan Mihalca din Petrova, în vârstă de 60 de ani, a susţinut examenul de licenţă şi a  obţinut diploma de inginer la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, 4 ani, cursuri de zi, cu teza: Îmbunătăţirea pajiştilor permanente în ferma Î.F. Mihalca din Petrova, prin lucrări de fertilizare. Îndrumători ştiinţifici: prof. dr. Gheorghe Mihai şi conf. dr. Nicuşor Sima.

Cum l-am cunoscut pe fermierul despre care scriu de un deceniu

În urmă cu 10 ani, am însoţit un grup de crescători de taurine şi specialişti în zootehnie, într-o călătorie pe urmele Brunei, în Austria Germania şi Elveţia. Ing. Dorel Codrea, pre­şedintele fondator al Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Bruna-Schwyz Ma­ramureş, a vrut să ne arate unde sunt rădăcinile Brunei de Maramureş. Atunci l-am cunoscut pe crescătorul Ioan Mihalca din Petrova, în vârstă de 50 de ani, şofer de TIR. Era cel mai curios, cel mai atent şi interesat în toate vizitele pe care le-am efectuat în ferme cu 60-100 de capete de vaci.

”Aşa ceva vreau să fac şi eu, la Petrova – miţa spus Ioan Mihalca, în timp ce vizitam o fermă din Elveţia. Sunt crescător de animale din moşi strămoşi şi mi-s dragi văcuţele. Împreună cu soţia Ioana, creştem 8 vaci de lapte, de rasă Brună de-a noastră. De câte ori am trecut cu autotrenul prin ţările vestice, admiram păşunile cu cirezile de vaci mari şi frumoase, nepăzite de ciurdari, ci doar de un fir de sârmă întins în loc de gard. Acum, mă bucur că pot vedea o fermă din interior şi pot căpăta toate informaţiile de care am nevoie. Am făcut şi o schiţă a tuturor construcţiilor de aici. Priviţi cum urcă cu tractorul în podul grajdului, basculează furajele, iar de acolo fânul cade în iesle. Totu-i mecanizat şi se lucrează cu cap. De astea 100 de bovine mari şi mici se ocupă o familie, 4 persoane. La noi, după o sută de vaci umblă o sută de oameni!”
După un an, Ioan Mihalca m-a invitat la Petrova. Mi-a arătat o grămadă de diplome, de la cea de bacalaureat, la cele de absolvire a cursurilor de zootehnie, contabilitate, ecologie, pro­tecţia mediului, marketing, igienă. Cel mai important document a fost proiectul european pe care l-a câştigat, în valoare de 10 miliarde de lei vechi, pentru înfiinţarea fermei zootehnice. Am urcat apoi, într-un ARO, pe un drum desfundat, vreo 4 kilometri, pe dealul sudic al Petrovei, unde Ioan Mihalca avea demarate lucrările de construcţie a noii ferme pentru 60 de vaci. Despre evoluţia fermei am tot scris din 2007 încoace.

Toată viaţa trebuie să înveţi

Săptămâna trecută, însoţit de inginerul Codrea, am descins din nou la ferma soţilor Ioana şi Ioan Mihalca. Chiar dacă drumul este pietruit şi balastat până sus, ultimul kilometru l-am parcurs cu jeep-ul gazdei. Proaspătul inginer zootehnist Ioan Mihalca ni se destăinuie: ”Sunt probleme cu curentul electric, nu are intensitate suficientă. De la contor am tras 2 kilometri de cablu. Până am reuşit să trag curent electric până aici, câţiva ani am folosit grupurile electrogene care consumau multă benzină. Proiectul este realizat pe bani europeni, de la bugetul de stat şi cofinanţare proprie, de 50 la sută. Statul trebuia să asigure apa, curentul şi drumul de acces, dar toate cheltuielile le-am suportat eu. Deţin 20 de hectare de teren, plus loturile închiriate, total 60 de hectare. Iarna e  mai greu cu furajele. Când am început construcţia, aveam în gospodărie 7 vaci. La început, mulţi au râs de mine, mă priveau cu neîncredere, dar nu m-am lăsat. Aici, pe deal, este locul cel mai bun, un loc binecuvântat de Dumnezeu de unde vezi crestele munţilor, vezi Hera, vârfurile Pop Ivan şi Pietrosul. Ferma am început-o cu 60 de vaci. Acum avem 117 capete, cu tineret cu tot, din care 57 de cornute sunt în Controlul Oficial al Producţiilor de Lapte. Rasa este Brună autohtonă, obţinută cu material seminal  foarte bun. Producţia de lapte este de 3.000 de litri pe lactaţie, pe cap de vacă, deci sub producţia medie a rasei, dar de foarte bună calitate nutritivă. Avem 3 tancuri de răcire şi două mulgătoare mecanice, cu două capete fiecare. Animalele dorm libere pe păşune, unde e întins un gard electric lung pe vreo 15 kilometri. La 5 dimineaţa, se adună animalele, la 6 începe mulsul, iar după două ore începem procesarea. Producem caşcaval, brânză frământată şi telemea. Toate cu atestare ecologică. De cornute îngrijesc 7 persoane: o familie din Braşov, doi angajaţi şi noi. Ferma are grajduri, băi, birou pentru medicul veterinar, laborator, rampă ecologică de gunoi, dezinfector, camere pentru procesarea laptelui, spaţii de cazare cu dormitoare şi băi pentru familie şi pentru lucrători. Avem certificatul de producător ecologic, cât şi de producător tradiţional. S-au făcut 6 lucrări de cercetare academică în fermă, pe pajişte şi pe producţia de lapte. Eu am fost sursă de informaţie şi inspiraţie pentru mai mulţi cercetători sau  doctoranzi. Scopul cercetării este punerea în valoare a fertilizării solului cu îngrăşăminte organice solide şi fertilizarea cu îngrăşăminte semiorganice. Rezultatele cercetării vin în sprijinul agricultorilor maramureşeni privind ameliorarea păşunilor, încurajează o agricultură extensivă, ecologică, fără erbicide şi îngrăşăminte chimice, la costuri mici, accesibile oricui. Mereu la coada vacii şi sătul de atâtea sfaturi date de specialişti, am urmat numeroase cursuri de calificare şi specializare în zootehnie, ecologie şi mediu, ba mai mult, m-am înscris în urmă cu 5 ani la facultate, pentru a deveni inginer zootehnic. Am întrerupt un an, că n-am avut bani de drum, situaţia financiară în fermă fiind grea. Acum, ferma e pe plus. În primăvara asta, m-am răsturnat cu tractorul şi am zăcut o lună în pat. Timp tocmai bun de învăţat şi pregătit lucrarea de licenţă. Şi profesorii s-au speriat că ştiu atâtea!”
”Nu vedeţi că a şi întinerit? –  zice soţia fermierului, Ioana. După atâţia ani în mijlocul colegelor studente mai tinere decât el cu 30-40 de ani… Diploma de inginer o păstrez eu pentru că sacrificiul eu l-am făcut, ca să-l las pe el 4 ani la facultate, la zi” – conchide râzând Ioana Mihalca, preocupată de creşterea celor 80 de porci, din care 5 sunt scroafe gestante.
”Dacă înainte am arătat mai rău, a fost că nu eram inginer. Acum îs, de aceea arăt mai bine! Noroc cu soţia şi cu copiii (o fiică şi doi fii, stabiliţi  la Bucureşti ), ei m-au încurajat şi nu m-au lăsat să întrerup facultatea. Au fost şi profesorii de la Cluj care s-au bucurat că au un student cu practică bogată. Am avut colege de vârsta fiicei mele (reporter la DIGI TV, absolventă de Jurnalistică n.n.). Şcoala este importantă şi te dezvoltă foarte mult. Din păcate, tineretul de azi nu prea dă importanţă şcolii. Am văzut asta şi în rândul studenţilor de la Cluj. Îi mare bai! Şcoala trebuie pornită de la ţară, din mediul rural. Trebuie reînfiinţate liceele agricole şi şcolile profesionale de mecanizare a agriculturii. Bai mare îi şi că fermierii sunt interesaţi de subvenţii, când le primesc, nu de munca pe care trebuie să o facă foarte bine. În şcoală înveţi multe lucruri. Nici cinci ani nu ajung. Poate 20! Toată viaţa trebuie să înveţi. Am avut multe probleme şi încă mai am, dar nu m-am plâns niciodată că mi-e greu. Dacă eşti leneş, n-ai nimic. Când mă văd şi mă aud vorbind, toate văcuţele se apropie de mine, ca la… miting. De ce m-am apucat de fermă? Pentru că aşa m-a îndemnat Dumnezeu”, ne spune ing. Ioan Mihalca.