Sunt aşezări în Maramureş în care mi-ar fi plăcut să mă nasc. Deoarece am aflat în ele ceva din misterul omului de a fi, câteva dealuri ce se arcuiesc în suflet ca orizontul şi în primul rând o lume ca un vuiet de fluvii de sânge în care-mi descopăr frânturi de pruncie solară. Un loc cu tainele înlănţuirii sufleteşti este Săliştea de Sus. Deşi prin vene îmi curg apele Marei şi Iza, ce are vocabular istoric, mi-a conturat emoţia admiraţiei. La Săliştea de Sus am împletit melancolia cu demnitatea, sentimentul vechimii cu vibraţia Cuvântului. Aici am descoperit în timpul vieţii mele ce-au făcut alţii în timpul vieţii lor. Întâiul poet modern din Maramureş s-a ivit pe lume la Săliştea de Sus. Poetul Ion Iuga, că despre el este vorba, a prins cu har liric solemnitatea locului, dar şi dramele sufletului prin timp. Ion Iuga ne-a sugerat cum să ne vindecăm prin poezie de tristeţe şi moarte. Apoi, lecţia lui Nichita Stănescu la Săliştea de Sus (1980) a cuprins şi sentimentul eminescian: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!” Săliştea de Sus are acum câţiva stâlpi care ţin acoperişul cerului să nu se apropie de pământ. De câţiva ani, aici, se întâmplă un fenomen care plasează aşezarea printre reperele culturale ale României. Un grup de intelectuali, avându-l ca vârf de lance pe profesorul şi poetul Simion Iuga, au deschis o poartă spre lume. Sub semnul: Cultură şi civilizaţie în Maramureş. Nu este o manifestare de vale, ci are o cuprindere naţională cu sceptru academic. Prezenţa la aceste colocvii a academicianului Ionel Valentin Vlad, acum preşedinte al Academiei Române‚ este o garanţie a ţinutei manifestării. Şi-a anunţat prezenţa la Săliştea de Sus şi fostul preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu. Nu este puţin lucru ca aici în Maramureş, la Săliştea de Sus, să vină ca într-o aulă universitară, la un eveniment important, personalităţi de la Academia Română (în frunte cu preşedintele), de la universităţi de prestigiu din ţară, de la institute de lingvistică, profesori de liceu şi de şcoli generale, preoţi, bibliotecari. Îşi dau întâlnire aici fizicieni, istorici, lingvişti, filozofi, scriitori, cercetători ai unor fenomene sociale şi culturale. Fiind prezent la ultimele ediţii ale colocviilor, preţuiesc comunicările cu rigoare ştiinţifică a multor intelectuali sălişteni şi din zonă. „Suflet omenesc în veşnică mişcare, tot mai departe şi mai sus” (N. Iorga), este una dintre efigiile care stau la poarta de intrare a aşezării. Acest simpozion plasează localitatea pe orbita unui spirit ales. Colocviile de cultură şi civilizaţie mai pun în evidenţă potenţialul cu totul special al intelectualilor maramureşeni. Am reţinut o idee a universitarului Nicolae Iuga, fiu al aşezării, că în urmă cu câteva decenii, Săliştea de Sus avea un număr mai mare de studenţi decât cele două oraşe din apropiere. Era urbanizarea prin învăţământ superior. Pe acest fond s-a putut întâmpla această manifestare de rang naţional. Şi academic. Primarul Ştefan Iuga (care sprijină colocviile) îmi spunea anul trecut că în aceste vremuri cultura este o lumină care trebuie întreţinută. Începând de mâine, două zile (13 şi 14 august), Săliştea de Sus este o aulă universitară.
