Statul are memorie scurtă, de 3 ani în domeniul fiscal şi 7 ani în penal, după care faptele sînt iertate. Cine spală cu detergent legal faptele împotriva societăţii? Politicienii. Nu le-a dat nimeni acest mandat, nici un alegător cu capul pe umeri n-ar accepta aşa ceva. Legile iertătoare trebuie schimbate, cine a furat să plătească pînă în ultima zi de viaţă. Doar în acest fel, infractorii nu vor dormi liniştiţi!
Societatea trebuie apărată, curajul de a înfrunta nedreptatea ne face oameni liberi. Dacă tăcem în faţa agresiunii, o acceptăm. Ca oameni de carne, putem fi generoşi, colocviali, dar ca cetăţeni avem obligaţia să susţinem autoritatea. Infractorii sînt fanfaroni, agresivi, ne intimidează prin siguranţa pe care o afişează. Par de succes, se laudă că au cumpărat poliţia, fiscul… Dacă le dai masca jos, îşi arată frustrarea şi golul. Să nu le suportăm ilegalităţile, să fie readuşi la realitate.
România are cea mai scăzută cotă de impozitare a veniturilor, 16%, indiferent cît venit obţii. Cu toate acestea, evaziunea fiscală depăşeşte 50%. Contribuabilii evită bugetele de stat, preferă veniturile la negru. Aici intră nu doar muzicanţii de nunţi (manelişti, lăutari), ci şi medicii specialişti, profesorii meditatori, preoţii obolari şi toţi ceilalţi. Cei corecţi sînt concuraţi neloial de evazionişti, care ascund în sinea lor spaima de sărăcie, lipsa de moralitate şi respect faţă de contribuabilii oneşti. Educaţia lor civică este de tip zoologic, sînt împinşi de instinctul de supravieţuire să înşele fiscul şi pe noi. În alte state din UE, etica şi educaţia sînt orientate spre bunăstarea comună, dar la noi interesul personal este prioritar, aşa îi învăţăm şi pe copii, să deţină bunuri şi să nu le cedeze cu nici un preţ.
Statul impune mult. Pe lîngă 16%, plătim cu toţii 24%, deci jumătate din munca noastră o dăm statului, pentru administrarea treburilor publice. Ţăranii din Evul Mediu plăteau zeciuială. În capitalism, plătim o doime. Înţelegem că lumea s-a schimbat, societatea este familia mai mare, pe care o susţinem. Mulţi bani se vor fi pierzînd, dar pricepem că nu putem controla chiar totul. Aşa că îi considerăm pe toţi oameni cinstiţi, însă cînd vine proba contrarie, aflăm că au trecut 3-7 ani de la faptă şi hoţul este albit. Oare ce fel de politicieni au aprobat aceste legi?!
Nu ne amăgim că ar exista o morală independentă de instituţiile de stat, impozitele ne sînt impuse, dar contribuabilul raţional le plăteşte, deoarece buna-voinţă faţă de semeni îl face om adevărat. Ceilalţi vor să-şi satisfacă înclinaţia spre lene şi imoralitate, sînt preocupaţi să-şi atingă scopurile prin şiretenie, aici intră şi politicienii mituiţi, care dau legi pro domo. Trăiesc în lux necuvenit, viaţa spirituală le este alterată, deoarece oricîtă avere ar aduna nu au totul, vor şi mai mult şi nu pot, ceea ce îi face să sufere.
Copacul are un milion de frunze şi toate sînt la fel de mari, fie că se află la soare sau în interiorul coroanei, la poale sau în vîrf, spre sud sau spre nord. Există o lege a copacului, prin care hrana este distribuită egal tuturor frunzelor, indiferent de poziţia lor. Nu se întîmplă la fel în societate. Statul susţine îndeosebi antreprenorii, le-a cedat întreprinderile de stat înglodate în debite şi apoi le-a iertat datoriile printr-o ordonanţă. Unora le permite să facă avere fără măsură şi apoi se miră prosteşte. Normele juridice şi morale sînt optative şi democraţia se transformă pe nesimţite într-un regim nedemocratic, ce ia decizii în favoarea celor favorizaţi. Nu putem accepta discriminarea, deoarece ştim că arborele care dă hrană doar frunzelor dinspre soare se va frînge cu totul, mai devreme sau mai tîrziu…
