Soarta scriitorilor este adesea ingrată, efortul de creaţie nu le lasă energie să se îngrijească de ei înşişi şi de posteritatea lor. La fel s-a întîmplat şi cu poetul C. S. Anderco, născut în satul Ilba din comuna Cicîrlău, la data de 4 august 1915, şi mort în 22 noiembrie 1975, în Satu Mare. De soarta creaţiilor sale rămase în manuscris nu s-au îngrijit fiul şi fiica autorului, aşa că recuperarea a rămas în sarcina poetului George Vulturescu, şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură Satu Mare, care a tipărit în 1998 placheta „Hotare pentru vis”, în colecţia de restituiri a editurii sătmărene Decalog. Iar o stradă din municipiul Satu Mare a primit numele C. S. Anderco. Ce alte semnale ar mai fi putut da oamenii de cultură din judeţul vecin ca să ne convingă de faptul că îl apreciază pe acest poet uitat înainte de vreme?!
Marţi, 4 august 2015, George Vulturescu, însoţit de scriitorii sătmăreni Alexandru Zotta, Teodor Curpaş şi Ioan Aniţaş, au venit la Primăria comunei Cicîrlău şi au propus ca pe faţada căminului cultural din Ilba să fie montată în acest an o placă de comemorare a poetului C. S. Anderco, la o sută de ani de la naştere şi 40 de ani de la moarte. În sprijinul ideii, a vorbit criticul literar Alexandru Zotta, care a analizat poeziile din volumul postum „Hotare pentru vis”. C. S. Anderco a activat pe plan literar mai ales în perioada 1930-1937, cînd a colaborat la revistele vremii şi a fost chiar secretar de redacţie al revistei Tribuna din Cluj, condusă de Ion Agârbiceanu.
C. S. Anderco s-a născut în Ilba, tatăl său era preot (a avut cu el o relaţie bărbătească de admiraţie), dar pe mama sa a iubit-o şi i-a dedicat o poezie. A urmat clasele primare în sat, apoi liceul din Sighetu Marmaţiei. După al Doilea Război Mondial, Cicio Simion Anderco a fost funcţionar în industria de prelucrare a lemnului şi a lucrat la ocoalele silvice din Satu Mare şi Baia Mare (1960-1965). A scris poezie şi proză poetică. Manuscrisele şi creaţiile publicate prin multe reviste ar merita să fie tipărite într-un volum, dar acest lucru înseamnă un efort de descifrare a îngălbenitelor pagini şi de căutare a prăfuitelor reviste prin arhive, plus o cheltuială pentru tipărirea volumului. Însă mijloacele financiare actuale nu ne permit acest lucru, spune George Vulturescu. (Poate vom găsi noi, în Maramureş, susţinere pentru editarea şi publicarea acestei cărţi!)
C.S. Anderco este al sătmărenilor, dar în aceeaşi măsură şi al maramureşenilor. Iată o strofă din poezia „Someş”: „Mai apoi coborînd pe malul tău drept / Căutînd împlinirea ursitei / M-am oprit în cetatea iubitei / Să visez sau să fiu înţelept”. Din poezia „Înviere”: „Durerea-ntrece formele şi lutul / Iar înălţarea se preface-n cînt / Ca-n trupul sfînt mireasma de pămînt / Să n-o mai aibă numai începutul”. Din poezia „Plugul”: „Plugul meu n-a fost ca plugul lumii-ntregi / L-am făurit din visuri şi l-am stropit cu slavă / El n-a brăzdat pămîntul încătuşat de legi / Ci-a despicat viaţa în sînge şi otravă”.
Contemporan cu marii poeţi moderni Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, asemănător prin vigurozitate cu A. Cotruş, din aceeaşi zonă cu poetul-erou Ion Şiugariu, C. S. Anderco a contribuit la purificarea de expresie şi ton a poeziei ardelene din perioada interbelică. Merită deci să dea numele unei străzi, merită o inscripţie, merită să-l pomenim şi să-i publicăm opera în manuscris. Poetul C. S. Anderco nu trebuie să rămînă singur! (Fiul şi fiica lui lucrează în Franţa şi nu au preocupări literare.)
La întîlnirea din Cicîrlău şi Ilba, au participat viceprimarul Ioan Bledea, bibliotecarele Maria Gârbe şi Roxana Nedela, consiliera Laura Pop, învăţătoarea Eugenia Micu, artistul Nicolae Sabău şi preotul Sebastian Bob. Discuţiile au fost filmate de TV Nord-Vest.
