În „Jurnal Secret. Dezvăluiri complete 2003-2009”, criticul şi istoricul literar Alex Ştefănescu aminteşte de o discuţie pe care a avut-o în 13.02.2004 cu prozatorul Eugen Uricaru şi cu poetul Ilie Constantin, în care atmosfera de comunicare „prietenoasă s-a dus dracului”, cînd criticul şi-a spus opinia cu privire la stabiliarea „mai întîi CINE ESTE SCRIITOR şi CINE SE PRETINDE CĂ E SCRIITOR?”
La acel moment, în România erau „2.500 de membri ai Uniunii Scriitorilor şi încă aproximativ 5.000 de autori care, cînd îşi comandă cărţi de vizită, scriu, sub numele lor, cu emfază, „scriitor”!
În 2009, Alex Ştefănescu a publicat la Editura Humanitas volumul „Cum te poţi RATA ca scriitor”, cuprinzînd „cîteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste”, între care şi ale unora din Maramureş. Între metodele sigure de „a rata ca scriitor”, Alex Ştefănescu – aflînduse-se în faţa „maldărului de deşeuri ale literaturii proaste” – scrie că acestea sînt „un carnaval al prostiei omeneşti”.
De vreo doi-trei ani, de cînd DNA şi instanţele de judecată au trimis la închisoare o parte din „floarea cea vestită a corupţilor”, nu mică a fost surpriza unor avizaţi, aflînd că „temniţele devin fabrici de scriitori”!
Fenomenul nu e nou. Ne amintim că în primăvara lui 2008, la Penitenciarul de maximă siguranţă de la Tăuţii de Sus, un fost „ctitor de partid local” – Partidul Democrat din Baia Sprie (11.04.1990), Teofil Luca, fost şi consilier municipal la Baia Mare din partea PNŢCD, se „făcuse poet”. De ce a ajuns în temniţă? În perioada guvernării CDR a „cîştigat” o licitaţie pentru cumpărarea Motelului de la Lacul Firiza, pe care l-a transformat în bordel. Volumul său de „viersuri” a fost lansat la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, existînd „critici” care i-au apreciat „stupidităţile zis poetice”! După ieşirea din închisoare, şi fostul deputat de Maramureş la finanţe şi agricultură, Decebal-Traian Remeş, cu concursul unei edituri bucureştene, şi-a editat memoriile, vîndute la început cu 5 lei, găsite şi astăzi în unele librării din judeţ şi din ţară la preţul de 1 LEU! Din „best-seller” (fois) la lansare a devenit „marfă” second-hand!
Mai nou au stîrnit uimire lansarea unor „scriitori” ca Gigi Becali, care a publicat, în timpul detenţiei de la Poarta Albă, 3 cărţi pe teme religioase, ori ca George Copos, care ar fi scris şi tipărit 4 sau 5 cărţi, între care şi una de istorie despre familiile nobile din secolul XVIII. Copos a fost acuzat de un profesor universitar că ar fi opera lui, pe care Copos ar fi plagiat-o! Dar aceştia nu sînt „unicate” dintr-o posibilă asociaţie, ligă, uniune de „scriitori” produşi de temniţe, din sînul „vestiţilor corupţi”. Mirarea este cu atît mai mare cu cît acestea sînt considerate „opere” ştiinţifice sau literare şi stau la „baza” argumentelor de eliberare condiţionată a întemniţaţilor. Să fie atît de mărginite comisiile cu pricina, încît să nu-şi dea seama că se fac de rîsul-plînsul celor care cunosc şi recunosc valoarea ideatică, stilistică, literar-ştiinţifică a unei CĂRŢI? Nu se constituie aceste „scrieri” stupide, copiate, plagiate într-un „furt calificat”, devenind un pericol penal?!
