Lumea artistică a Băii Mari are parte de un eveniment demn de luat în seamă: reunirea primei generaţii de absolvenţi ai Liceului de Arte din localitate, care a părăsit învăţământul mediu în urmă cu 45 de ani. Întâlnirea nu a însemnat doar nostalgie şi depănarea unor poveşti de viaţă, ci şi vernisarea, la Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Baia Mare (bd. Bucureşti nr. 6), a unei expoziţii care a reunit lucrări de sculptură, pictură şi tapiserie. Expun absolvenţii Gavril Abrihan, Elena Frandoş, Ştefan Erdei, Bertalan Kovacs, Gábor Pavluk, Rodica Tărţan şi profesorii Gyula Dudas şi Gábor Törös. Evenimentul este organizat de Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Baia Mare şi Liceul de Arte Baia Mare. Vernisajul a avut loc marţi, 4 august, iar expoziţia rămâne deschisă până în data de 25 august.
O strângere a rândurilor
Ideea expoziţiei intitulate «PRIMA GENERAŢIE – 45 DE ANI DE LA ABSOLVIREA LICEULUI DE ARTĂ» s-a născut anul trecut, în luna decembrie, la Muzeul de Artă, cu ocazia vernisajului dublei personale Gavril şi Cristina Abrihan. Gavril Abrihan a fost unul dintre absovenţii acestei prime generaţii. „Ne-am gândit atunci că ar fi vremea ca generaţiile de absolvenţi ai Liceului de Arte, ai specializării Arte plastice din fostul Liceu de Muzică şi Arte plastice, cum se chema atunci, să încerce să strângă rândurile. Pentru că au trecut deja atâţia ani, încât opinia publică aproape nu-i mai asociază. Trebuie să-i mulţumesc doamnei Rodica Tărţan că a fost liantul între artişti, muzeu, uniune şi se cuvine să-i subliniem meritele în realizarea acestei expoziţii. Este un proiect în triplă colaborare partenerială, muzeu, uniunea artiştilor plastici, liceul de artă şi în primul rând artişti”, a precizat criticul şi istoricul de artă dr. Tiberiu Alexa, directorul Muzeului Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”.
O primă generaţie de sculptori
„Sigur că noi ne-am gândit atunci să adunăm lumea. Expoziţia de acum ne arată mai multe elemente, între care, pentru mine, cel puţin o descoperire vizuală surprinzătoare (pentru că datele biografice le aveam): această primă promoţie este, de fapt, o primă generaţie de sculptori. Deşi ştiam despre fiecare dintre artişti pe unde este sau cu ce se ocupă, sigur că asamblarea expoziţiei înseamnă cu totul altceva, dă imaginea unui întreg rotund. Descopăr o dominantă de sculptură în care se regăseşte mentoratul maestrului Toros Gabor şi, sigur, pictorii cu mentoratul maestrului Dudas Gyula”, a arătat dr. Tiberiu Alexa.
O idee care are nevoie de continuitate
Acesta şi-ar dori ca proiectul al cărui prim pas tocmai a fost făcut să aibă o anumită continuitate: „Sper să nu cădem iarăşi în eterna capcană românească că primul proiect iese şi al doilea nu mai iese sau al treilea moare. Ar fi de dorit ca şi promoţiile ulterioare, şi nu neapărat într-o ordine anume, să încerce să se adune. Conştiinţa băimăreană ar dobândi o cu totul altă imagine despre ceea ce noi vorbim de multă vreme: care este semnificaţia, rolul, care sunt contribuţiile esenţiale pe care această formă de stat de învăţământ artistic din Baia Mare a adus-o la dezvoltarea Centrului Artistic. Sigur, în perioada ‘50-’89, când totul era etatizat, când s-au făcut transformări în linia evolutivă a Şcolii Băimărene în sensul de succesiuni de instituţii educaţionale. Astăzi ne raportăm şi la o formă de învăţământ superior, care a lipsit până în 2000. Dacă lumea ar avea o panoramă mai exactă, sunt convins că ar rămâne nu surprinsă, ci şocată să vadă un foarte interesant balans între absolvenţii Liceului de Arte, Secţiei de Arte plastice, care după aceea, până în anii ‘90, s-au dus la Cluj, la Bucureşti, la Iaşi, să facă studiile superioare, şi o parte s-au întors, o parte nu. Imaginea care rezultă de aici este şi o foarte importantă contribuţie a învăţământului artistic băimărean, sigur, pe structura sa de învăţământ mediu, astăzi îi spunem preuniversitar şi prin ceea ce numim diaspora actuală băimăreană în ţară, pentru că iată din această generaţie de fapt contabilizăm doar doi băimăreni: pe Kovacs Bertalan şi pe Rodica Tărţan”, a mai spus dr. Alexa.
O idee pentru Capitala Culturală Europeană
Acesta lansează o nouă idee: „Mă gândesc să lansăm încă câteva provocări, că tot au început preparativele pentru fundamentarea proiectului «Baia Mare – Capitală Culturală». Unul dintre proiectele majore ar putea să fie, şi îl fac acum public pentru prima dată (noi, muzeul, cât vom putea vom fi solidari cu un asemenea proiect): un salon bienal sau trienal al foştilor absolvenţi ai Liceului de Arte, Secţia de Arte plastice. Ar fi un lucru absolut interesant, ar fi o altă dimensiune, un alt strat care merită recuperat, în primul rând pentru cei care nu mai sunt astăzi la Baia Mare şi, pe urmă, pentru ca publicul să vadă în panoramă de unde s-a plecat şi unde s-a ajuns. Întotdeauna, noi când ne raportăm la Baia Mare ne gândim în primul rând la cei care au venit din afară la Baia Mare, dar şi reciproca este extrem de importantă, a fost de fapt dintotdeauna. Una peste alta, cred că un al doilea merit fundamental al acestei expoziţii, după cel că a reunit generaţia, este acela de a argumenta că învăţământul artistic la Baia Mare, dincolo de schimbările de optică, de pedagogie artistică, de modele estetice de la Hollosy şi până astăzi, practic reprezintă o linie, nu o să spun neîntreruptă pentru că au fost câţiva ani, dar o linie de constantă creativă. Această împletire între alogenii care au venit la Baia Mare, băimărenii care au plecat din Baia Mare în alte părţi, este cel mai interesant argument că Baia Mare a fost, este şi să sperăm va fi în continuare un fenomen viu”, a conchis dr. Tiberiu Alexa.
„Pe urmă am plonjat în viaţă şi am văzut o cu totul altă lume”
Pictorul dr. Kovacs Bertalan, unul dintre absolvenţii din prima generaţie, îşi aduce aminte cu plăcere de anii de liceu: „Au fost nişte ani foarte frumoşi. Cu colegii mei m-am înţeles excepţional, n-au fost nici un fel de probleme, pe urmă am plonjat în viaţă şi am văzut o cu totul altă lume. Anii de liceu cred că ne-au format pe toţi, am avut nişte maeştri extraordinari care ne-au pus în mână şi în minte tehnica şi gândirea plastică şi mai presus de orice ne-au învăţat cum să cădem în caz de eşec”. Dr. Kovacs, acum cadru didactic universitar şi un artist recunoscut, apreciază ideea reunirii pe simeze a primei generaţii de absolvenţi ai Liceului de Arte: „Mă bucur că acest eveniment se întâmplă acum, poate era bine dacă era şi mai devreme, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Este o întâlnire de cea mai mare anvergură culturală. Suntem fericiţi să ne întâlnim foştii profesori şi mă bucur că domnul director a avut această idee să ne reunească într-o expoziţie, deci nu numai vorbe şi poveşti nostalgice. Cred că este un început de serie, dânsul bănuiesc că vrea să reconstituie generaţiile care s-au perindat prin liceu şi o parte s-au dus în lume, au cucerit titluri de mare faimă internaţională, aş aminti aici pe sculptorul Roman, pe pictorul Dorel Petrehuş şi alţi şi alţi artişti care şi-au luat zborul de la Liceul de Arte”.
„Atât de proaspete îmi sunt în memorie amintirile liceului!”
Rodica Tărţan este o prezenţă constantă pe simezele băimărene şi şi-a adus o contribuţie importantă în organizarea acestei reuniuni de suflet: „Au trecut nişte ani peste noi, însă atât de proaspete îmi sunt în memorie amintirile liceului! Cred că fiecăruia amintirile din liceu îi rămân foarte bine întipărite şi ele marchează viitorul omului. E o mare bucurie să ne revedem după atâţia ani, colegii care au ajuns profesionişti în domeniu. Cei care am urmat un drum în domeniul artelor am fost şapte, din 15, câţi eram în total, ceea ce pe vremea aceea era foarte mult, aproape jumătate. Profesorii noştri au fost foarte încântaţi când au văzut că ne alegem aceeaşi profesie. Bineînţeles că fiecare cadru didactic are personalitatea lui şi îşi pune amprenta pe elev şi pe formarea sa ulterioară. Fiecare are un aport în formarea artiştilor. Îmi amintesc cu mare plăcere de domnul Dudas, de domnul Toros, dânşii erau la materiile fundamentale, la pictură şi la desen; de domnul Dragoş, de domnul Hrişcă, foarte puţin ne-a fost şi domnul Apostol profesor”.
Foto: Anca GOJA
