Noul Cod civil prezintă elemente de noutate, definind şi „posesia de stat”, care reprezintă „folosinţa stării civile”, starea de fapt a copilului corespunzătoare legăturilor sale de filiaţie şi rudenie.
Noţiunea de „posesie de stat” (statut) a fost preluată din dreptul francez, în contextul „dovedirii filiaţiei copiilor legitimi”. Codul civil actual, în contextul „dispoziţiilor generale privind filiaţia” (art. 408-413), stabileşte elementele componente (art. 410) şi îi stipulează efectele în ipoteza în care este conformă cu filiaţia faţă de mamă, rezultată din actul de naştere (art. 411). Potrivit art. 410, alin. 1, „posesia de stat este starea de fapt ce indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre copil şi familia din care pretinde că face parte”. Fiind vorba despre „filiaţie şi rudenie”, legăturile copilului sînt stabilite numai cu acei membri ai familiei care au faţă de el calitatea de părinţi sau de alte rude în linie dreaptă sau colaterală (mai ales fraţii şi surorile copilului). În esenţă, „posesia de stat” constă din următoarele împrejurări: a) o persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi educaţia sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său; b) copilul este recunoscut de către familie, în societate, şi, cînd este cazul, de către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său; c) copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său. Ca noutate, art. 410, alin. 2, prevede că „posesia de stat” trebuie să întrunească cumulativ condiţiile ca ea să fie continuă, paşnică şi neechivocă. Potrivit art. 411 Cod civil, nimeni nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decît aceea ce rezultă din actul de naştere şi „posesia de stat” conformă cu aceasta. La fel, nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o „posesie de stat” conformă cu actul său de naştere. Potrivit art. 411, alin. 3, dacă printr-o hotărîre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decît cea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă. Art. 422 Cod civil prevede situaţiile în care filiaţiile de mamă se pot stabili prin acţiune în justiţie: 1) cînd dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al naşterii; 2) cînd se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii.
