Într-un eseu – „Despre consistenţe cognitive…” (publicat în săptămânalul „Emaramureş”, 26 iunie-2 iulie 2015), dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, scrie că „învăţătura este cel mai serios lucru”, iar sintagma Homo metricus designează omul care practică mereu măsurători în viaţă, dar se pare că orice Homo doctus este, în felul său, o varietate de Homo metricus şi că „nu există mai mare ospitalitate pe lumea reală decât cea a gândurilor altora, care te hrănesc la vreme, te ajută la timp, pun balsam pe toate rănile sufletului şi îţi sangvinizează rezervele şi energiile”.
Când am recitit multe dintre textele din cartea de eseuri Pietre unghiulare pentru o… bibliotecă de idei a lui Teodor Ardelean, apărută recent în colecţia „Şcoala Ardeleană de Eseistică” a Editurii „Şcoala Ardeleană” din Cluj-Napoca, am retrăit cu adevărat sentimentul că „nu există mai mare ospitalitate pe lumea asta reală decât cea a gândurilor altora”, din care te poţi înfrupta cu nesaţ ca dintr-o hrană a înţelepciunii de toate zilele, ca reper de viaţă în demnitate.
Fără nicio îndoială, prin textele din cele peste 200 de eseuri, adunate într-un florilegiu de o armonie, coloratură şi varietate tematică impresionante, cartea lui Teodor Ardelean se poate înscrie între modelele de scriitură publicistică de factură modernă.
Aş numi publicistica lui Teodor Ardelean „activ vulcanică”. „Exploziile” de jerbe din lava incandescentă a eseurilor se regăsesc în perlele de idei, gânduri – ale sale şi ale altor înţelepţi, în opinii, fapte, personalităţi remarcabile şi trăiri la înalta fierbere, pe care numai o fire vulcanică, precum este autorul „pietrelor unghiulare”, ni le relevă în „biblioteca sa de idei”. Rubrica este găzduită, din 2011, de „Gazeta de Maramureş”, în care au apărut aceste „texte minunate”, săptămână de săptămână, descoperind „un Teodor Ardelean dezbrăcat de haina oficială şi cu o bucurie a scrisului greu de stăpânit, despre întâmplările bune, frumoase din cultura noastră cea de toate zilele”. (Din „Cuvânt înainte”, de gazetarul Nicolae Teremtuş, liantul acestei fructuoase colaborări).
De amintit că rubrica „Biblioteca de idei” din „Gazeta de Maramureş” este o constantă a pasiunii de o viaţă a lui Teodor Ardelean. După cum a scris săptămânalul „Nord magazin” (18-24 noiembrie 1996), an în care şi-a încheiat mandatul de senator, „dragostea lui sunt cărţile, acesta învăţând să scrie şi să citească, după cum chiar el ne-a declarat, încă de la vârsta de trei ani. Şi-a cultivat această precocitate pe tot parcursul vieţii, fiind legat, în primul rând, de BIBLIOTECĂ”!
Cele peste 200 de eseuri din carte impun în zona „defavorizată” a publicisticii din Maramureş de azi un creator original şi erudit, înzestrat cu o cultură umanistă pe care numai cei hărăziţi de Dumnezeu o stăpânesc cu atâta rigoare şi elocinţă academică. Teodor Ardelean – cum o dovedesc cu prisosinţă eseurile sau „tabletele”, cum le numeşte conf. univ. dr. Ştefan Vişovan în postfaţa cărţii, publicate în „Gazeta de MM”, dar şi de vreo trei ani în „Emaramureş”, din care ar ieşi un volum la fel de fascinant de publicistică veritabilă – scrie cu răspunderea „unui om profund implicat în viaţa cetăţii”, într-un stil direct şi într-un limbaj elegant, cuceritor „prin anvergura informaţională exemplară”, prin „proprietatea termenilor” şi prin cunoştinţele „care l-ar putea face invidios pe orice erudit” (Ştefan Vişovan), spre „foloasele învăţăturii”, luându-l ca model pe însuşi patronul instituţiei pe care o manageriază cu o vocaţie pilduitoare. În 17 martie 2012, Teodor Ardelean a publicat eseul „FOLOASELE ÎNVĂŢĂTURII”, din care reţinem: „Cea mai măruntă carte premiată de Academia Română, în sensul dimensiunilor ei fizice, este Foloasele învăţăturii, semnată de Petre Dulfu. Lucrarea a apărut în anul 1902 şi a fost răsplătită în acelaşi an cu Premiul Adamachi … Acum, la 110 ani de la acest eveniment, cărticica lui Dulfu este încă de mare actualitate”, fiindcă „învăţăturile despre ÎNVĂŢĂTURĂ (s.n.) nu şi-au pierdut actualitatea… Dacă atunci problema se lega de cei ce nu ŞTIU carte, azi se leagă de cei ce nu ŞTIU să folosească acest dar al civilizaţiei, rămânând orbi într-o lume întunecată, nu prin lipsa luminii, ci prin lipsa înţelepciunii” (p. 58-59).
Cartea Pietre unghiulare pentru o… bibliotecă de idei poartă blazonul de erudit al lui Teodor Ardelean, evidenţiază vasta sa cultura umanistă, pe care o oferă cititorilor cu o generoasă „ospitalitate a gândurilor sale” şi este scrisă cu o strălucită vocaţie de publicist. Merită căutată şi citită pe îndelete, cu popasuri de reflecţie profundă, pentru că este o veritabilă „CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ” dintr-o „bibliotecă de idei” generoase. Nu cred că exagerez, dar consider că Academia Română i-ar putea acorda prof. dr. Teodor Ardelean un premiu pentru publicistică cu numele „Eminescu”! Eseurile lui Teodor Ardelean sunt nu numai o operă aleasă de informare-formare, ci şi un model de artă a scrisului publicistic.
