Ca fire umană, încerc să mă aşez pe calea împăcării lumii din jurul meu. Dar nu sufăr de atâta naivitate să cred că demersul meu are mulţi sorţi de izbândă. Mai ales în politică, unde împăcarea este o rara avis. Când apare împăcarea, de după colţ priveşte cu ochi mari interesul. Cu firea mea, nu am aderat la zgomotul fără întrerupere al fostului preşedinte al României. Aş ocoli, spre liniştea ţării, expresia folosită cu voluptate de presă: scandalul dintre palate! Care a revenit în actualitate de când cu Codul fiscal întors din drum de preşedinte. Practic este vorba despre divergenţe de păreri. Premierul Ponta s-a burzuluit. Şi o face cam des în ultima vreme. Parcă s-au schimbat rolurile. Ipostaza nu-l prinde. Dă din colţ în colţ. Este cu adevărat un mare neîndemânatic. De când este la Palatul Victoria, gândind cu toată înţelegerea cetăţeanului, nu a presei aservite, premierul nu a strălucit. S-a investit mult în el. Mai ales că schimba generaţia în politică. Din păcate nu a ridicat la un nivel aşteptat mulţi tineri de care s-a înconjurat. Apoi, la formarea guvernelor a avut mână proastă. Ne aducem aminte câţi miniştri numiţi repede au fost ascunşi după cortină că nu corespundeau. Stai şi te întrebi: ce mecanisme sunt puse în funcţiune ca să gafezi cu atâţia aspiranţi la scaunul ministerial? Chestia cu plagiatul este sfidătoare. Nici până în ziua de astăzi nu a limpezit-o. S-a folosit de o pârghie (fost sindicalist) de pe meleaguri maramureşene care a asudat un pic pentru a acoperi învinuirea. În ultima vreme, premierul României a sărit peste gard. Apoi necazul cu genunchiul operat în condiţii suficient de ceţoase în Turcia. Când s-a întors acasă, în două cârje, a anunţat anularea unei ordonanţe de urgenţă prin care se măreau salariile demnitarilor. Ne-a sugerat că a descoperit o înţelegere de taină între Oprea (lăsat interimar) şi preşedintele Iohannis. Presa l-a întrebat despre perioada turcească. La întrebarea dacă de la Baku la Istanbul a călătorit cu avionul preşedintelui Turciei, a ocolit jenant răspunsul. Pe mine m-a iritat că nu s-a explicat. Ce ascunde? Inclusiv povestea cu moscheea a tăvălit-o prin tărâţe. Adversarii politici nu contenesc a-l învinui de minciună. Mie nu-mi venea a crede că un premier al României poate ascunde adevărul în faţa naţiunii. Chiar, cu ce aţi călătorit de la Baku la Istanbul? Este autorul unor măsuri populiste care emoţionează o parte a populaţiei. Pentru bani şi ursul joacă! Mă întreb: ţara are bani? Apropiaţii, dar şi admiratorii lui Ponta ar trebui să se întrebe: de ce premierul a intrat în conflict cu preşedintele? Îl văd pe Ponta profund interesat numai de menţinerea puterii. Şi de prostul obicei al politicii de a elimina rivalii din propriul partid (Mazăre, Duicu). Este învinuit că a favorizat afaceri oneroase aducătoare de profit (Turceni-Rovinari). S-a ocupat şi de trădători când era cazul. S-a lepădat de unii apropiaţi. După ce a împrumutat şefia partidului unei Doamne de Parfum, este dispus să plece de la conducerea guvernului cu o condiţie. Să fie numit un premier pe voia lui. Este speriat de tăvălugul DNA. Mulţi dintre baronii lui au fost scoşi din joc. În ultima vreme Ponta este derutat. Are un portret în mişcare. Edificiul lui a început să se fisureze. Frecuşurile din PSD nu mai pot fi ascunse. Grupările din partid şi-au delimitat teritoriul. Lupta pentru şefia PSD este pe faţă. Cred că mai este ceva: Ponta abia acum (cred) şi-a dat seama că nu a fost dorit de unii din ţară şi de mai departe ca preşedinte al României. Ca un simplu şi consecvent cumpărător vă spun (ştiţi şi dv.) că preţurile sunt mari pentru respiraţia noastră. Aici e durerea! Eu, naivul, credeam că vin tinerii, salvatorii naţiunii.
