Art. 483 alin. 1 din Codul civil defineşte autoritatea părintească drept „ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atît persoana, cît şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi”. Art. 483 şi art. 487, care se referă la „conţinutul” autorităţii părinteşti, menţionează doar două îndatoriri şi un drept ce incumbă părinţilor faţă de copil.
Este vorba despre dreptul părinţilor şi îndatorirea de a „creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propiilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului”. De asemenea, părinţii sînt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corepunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestora. Potrivit unor discuţii din literatura juridică, unii specialişti în dreptul familiei susţin că acest „conţinut”, incomplet, nu epuizează îndatoririle şi drepturile „autorităţii” părinţilor faţă de copiii lor. Există şi alte legi care instituie pentru părinţi şi alte drepturi sau îndatoriri care privesc persoana şi bunurile copilului, cum ar fi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în martie 2014. De asemenea, România a ratificat Convenţia de la Haga din 1996 privind „competenţa, dreptul aplicabil, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în materia răspunderii părinteşti şi măsurile de protecţie a copilului”. În privinţa „reinstaurării” puterii părinteşti asupra copilului, art. 489 şi art. 494 Cod civil prevăd posibilitatea luării unor „măsuri disciplinare”, respectiv aplicarea unor „pedepse fizice” copilului cu respectarea „demnităţii” acestuia, fără ca legea să prevadă însă şi faptele pentru care părinţii pot lua „măsuri disciplinare”. Dar art. 489 Cod civil prevede că sînt interzise luare unor măsuri, precum şi aplicarea unor pedepse corporale de natură „a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoţională a copilului”. Nu se interzice părinţilor să aplice „pedepse morale” fără nici o restricţie. Autorii Codului civil au ignorat complet „vinovăţia copilului”, ca element esenţial în cadrul oricărei forme de „răspundere”. Art. 485 Cod civil instituie îndatorirea de respect şi ascultare a părinţilor, indiferent de vîrsta copilului. Neînţelegerile dintre părinţi şi copil, în anumite cazuri, se soluţionează de către instanţa de tutelă, cu ascultarea copilului.
