Zise, făcute sau doar promise • Mostre de faraonism à la Maramureș!

De-a lungul anilor, odată cu perindarea nenumă­raților politicieni, era inevitabilă generarea unei liste lungi de proiecte/promisiuni electorale. Pe de altă parte, mai apar inevitabilele proiecte făcute la scară mare, dar mai ales cam degeaba. Se adaugă listei și investițiile făcute degeaba, doar pentru că “s-au dat bani pentru asta”.
Nu e un secret că s-au făcut investiții cu bani europeni știind clar că nu vor fi folosite, numai ca să rămână cu clădirea. Dar, dincolo de toate, nu putem nega că maramureșeanul are o aplecare spre… mult. Spre masiv. Să fie! Ceea ce ne duce cu gândul la maramureșeanul nostru care aleargă gâfâind după tren, îl pierde, se așază pe un bolovan și cugetă: “Vezi ce înseamnă să n-ai lucrul tău?!?” Trecem deci în revistă câteva dintre proiectele faraonice ale Maramureșului. Judecați dvs. cât de utile sunt sau vor fi!!

Utilitare și nu prea…

La capitolul “dacă se dau bani, să fie!”, intră parcul Hoșteze din Tăuții Măgherăuș. Întins pe 6,6 hectare, la baza Subcarpaților, adică de o inu­tilitate dureroasă pentru orășenii care preferă să meargă la pădure. Cel mult se vor bucura de parc cei cu casele de pe Dealul Bușagului, dar nici ei nu prea. O altă construcție inutil de mare este noua primărie a comunei Călinești, care, la dimensiunile sale, are mari șanse să nu fie terminată în următorii zece ani. Tot (in)utilitar s-a dovedit a fi depozitul de deșeuri de la Sârbii Fărcașei, construit în miezul unei străvechi alunecări de teren.

Și cu toată complezența de care ar trebui să dăm dovadă, Circuitul bisericilor de lemn din Maramureș a fost la fel de inutil cum va fi Drumul Maramureșului, idei construite pe hartă și-n birouri, nu în teren. Din același film e și salba de puncte de informare turistică, de care ne-am săturat deja să scriem, dar continuăm să le vedem. Închise. Așteaptă probabil reciclarea în biblioteci… Rămânem în aceeași zonă sensibilă pentru a face diferența dintre Mănăstire și mănăstire. Una e să ai mănăstire la Rohia, Bârsana, Rohiița, constant căutate, și alta e să ai mănăstiri care nici nu au viețuitori sau abia de au. De la Borșa până în Băsești sau din Oarța-Bicaz la Rona de Sus, avem asemenea mănăstiri făcute din exces de zel mai degrabă decât din nevoie. Motiv pentru care sunt căutate cel mult o dată pe an. Avem de asemenea, prin sate, case de rugăciuni neocreștine părăsite sau chiar vândute ca simple construcții, drept locuințe.
La limita utilității.

Și a logicii

Avem la acest moment școli reabilitate degeaba, pentru că “au fost bani”, deși ele nu mai au copii decât la tăierea de panglică, aduși din școli vecine. Și nici nu li se poate schimba destinația. Avem bazine de înot care, în teorie, sună bine, dar logistica și cheltuielile necesare le vor transforma în muzee, nu în bazine pentru elevi. Avem de exemplu barajul Runcu ce trebuia să alimenteze la nevoie Firiza (nu mai e cazul…industria e decedată de mult) și văile Marei și a Cosăului cu apă potabilă. Toate comunele din zonă au propriile surse și alimentări cu apă, fie din izvoare de suprafață, fie din pânza freatică a râurilor ce le traversează. De microhidrocentrala ce trebuia să fie la capătul Firizei nici nu se mai vorbește deloc. Alte mostre de faraonism sunt închiderile de perimetre miniere, unde s-au construit cu bani grei stații de epurare care ori n-au func­ționat nicio zi (Groșii Țibleșului), ori epurează la mișto ape dintr-o gură de mină, din alte trei din aval iese vasarâșul în rău, cum e la Băița cu stațiile Câmpurele și Tiuzoșa.

La fel, s-au ecologizat decent iazuri de decantare, dar la haldele de steril e dezastru. Fie vorba între noi, cu toată mândria, și modernizarea aeroportului la capacitatea de a suporta avioane cargo pare a fi un exces faraonic. Câtă vreme nu se întâmplă, iar curse avem de numărat pe degete… Alt proiect faraonic, dar istoric, ar fi fost drumul Leordina-Ruscova-Repedea-vârful Copilaș de pe limita cu Ucraina, făcut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu muncă silnică. Inclusiv eroii executați la Moisei au fost de fapt fugari de la lagărul de muncă de pe Copilaș! Dar în apărarea lui, drumul acela încă există, e vizibil ici-colo. Spre deosebire de legendarul tunel pe sub Gutâi, care a beneficiat de munți de bani, de proiecte, dar a cărui utilitate n-a fost lămurită nici până azi. Ce voia? Să recicleze și să pună la muncă minerii abia disponibilizați sau să meargă șerpuind pe un filon de aur? Alt proiect imens niciodată făcut, deși avea logică? Inelul Gutâiului, o salbă de drumuri și de stațiuni și oferte turistice. Au confirmat așteptările Cavnicul și Ocna Șugatag, a apărut Șuiorul, Baia Sprie se zbate să ofere. Însă Izvoarele și Firiza nu par în stare să devină interesante.
Mo(n)stre de faraonism mai sunt în Maramureș. Unele palpabile. Altele justificabile. Ai putea spune și despre spitalul și liceul din Târgu Lăpuș c-ar fi fost supradimensionate, dar să zicem că s-or fi gândit la întreaga Țară a Lăpușului. Apropo… știți de unde se vede Catedrala din Baia Mare pe Google Earth? De la 3,3 kilometri înălțime se distinge deja, ajutată de vecinătatea cu terenul de rugby. Revenim la maramureșeanul nostru ce vrea să aibă lucrul lui, cel care a muncit până s-a spetit în Occident și și-a făcut casă cu 22 de camere în care nu locuiește. La cel care a făcut mausoleu sau poartă imensă la intrarea în comună, la cel care și-a pus numele și chiar poza pe plăci de marmură la fiecare investiție făcută prin comună. Dar aceste ultime exemple ușor ironice nici n-ar fi atât de grave. Alte faraonisme ar fi fost chiar grave… cum trebuia să fie acel baraj făcut pe Iza, pe Dealul Moiseiului, care ar fi dat apă probabil Văii Vișeului până la Petrova, dar ar fi secat Iza efectiv și definitiv!