Săpânţa-i peste tot!
Istoria veche a satului Coaş e din cale-afară de interesantă, concurată doar de prezentul viu.
“A fost atestat documentar în 1405, când regele Sigismund dona cetatea Chioarului şi domeniile, dar valea Coaşului a fost menţionată mult înainte, în 1231” – spune Maria Opriş, directorul şcolii din Coaş.
Şi ne confirmă, cei de-aici aveau privilegii pentru faptul că ei erau pietrarii şi vărarii Cetăţii de Piatră a Chioarului. Au primit inclusiv dreptul de a-şi face biserică din zid, singura de acest fel din întreaga zonă. Singura de gen şi de o vechime similară e biserica de zid de la Sarasău.
Venind în vremuri moderne, Coaşul e cel ce-a devenit celebru în ţară pentru tabla aceea ce te avertiza la intrare să circuli cu grijă, că satul are şapte cimitire şi nici un spital. Opt, cu cel evreiesc, iar unul dintre cimitire găzduieşte şi o cruce veselă á la Săpânţa. Dedicată unei femei cu 11 copii, decedată în 1965. De altfel, apetenţa Coaşului pentru tradiţie se vede peste tot: la intrare are poartă maramureşeană, peste drum scena din curtea şcolii are stâlpi maramureşeni tradiţionali, căminul cultural reabilitat are şi el înfăţişare rustică!
