Vineri, 6 august 2021, de praznicul împărătesc „Schimbarea la Faţă a Domnului”, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Botiza, cu ocazia hramului, în fruntea unui sobor important de preoţi şi arhidiaconi, stareţă maica stavroforă Rafaela Rogojan.
Sfânta Liturghie Arhierească
De o primire frumoasă şi sinceră a avut parte Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin în faţa bisericii Mănăstirii Botiza, la care au participat toţi credincioşii veniţi să se roage cu ocazia hramului sfântului locaş de închinare, în frunte cu primarul comunei Botiza, Florea Poienar, Părintele exarh Macarie Motogna şi ceilalţi preoţi, maicile de la mănăstirile de pe Valea Izei şi din Eparhie.
Soborul slujitor al fost format din Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi schiturilor şi stareţul Mănăstirii Rohia, Pr. Mihai Chira, protopopul Vişeului, Arhim. Sofronie Perţa, stareţul Mănăstirii Dragomireşti, fiu al satului, Arhim. Benedict Hronâi din Biserica Albă, Slatina, Ucraina, Protos. Agaton Oprişan, stareţul Mănăstirii Petrova, Protos. Nifon Neamciuc, stareţul Mănăstirii Strâmtura, Ierom. Dionisie Trifa, duhovnicul Mănăstirii Botiza, Pr. Florin Ferenţ, parohul din Botiza, Pr. Ioan Pop, slujitor în Botiza, Pr. George Magdău, paroh în Şieu, Pr. Ioan Iusco, paroh al bisericii de lemn din Şieu, Pr. Simion Smicală, paroh în Sâlţa, Pr. Vasile Cupşinar, paroh în Săcel, Pr. Vasile Manţa, paroh în Medişa, Protopopiatul Carei, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu şi Florian Voisa. La pricesnă au cântat Arhidiacoii Vlad Verdeş, Teodosie Bud şi Lucian Burnar.
În rândul credincioşilor, veniţi de pe toată Valea Izei, cu toate că a fost un timp noros şi cu mici picături de ploaie, de parcă venise toamna devreme, credincioşii folosind de câteva ori umbrelele, s-au aflat primarii Florea Poienar al comunei Botiza şi Nicolae Burzo al comunei Groşii Ţibleşului.
Cuvântul de învăţătură
Lămuritor şi curpinzător a fost cuvântul duhovnicesc rostit de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin în faţa credincioşilor prezenţi la hramul Mănăstirii Botiza, în care le-a vorbit despre praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, evenimentele care l-au precedat şi învăţămintele duhovniceşti care se desprind din el:
„Sărbătoarea de astăzi a Schimbării la Faţă a Domnului este aşezată în amintirea celui mai important eveniment pe care l-a descoperit Mântuitorul Sfinţilor Săi Mucenici şi Apostoli. Înainte de Schimbarea la Faţă, Mântuitorul era în Cezareea lui Filip şi îi întreabă pe Apostoli din nou: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Şi Aposatolii Îi răspund: Unii zic că eşti Ilie, alţii zic că eşti Moise, alţii zic că eşti Ioan Botezătorul sau unul dintre prooroci. Dar voi, zice Mântuitorul, cine ziceţi că sunt? Şi Petru, care era decan de vârstă, care avea întâietate la cuvânt, fiind cel mai bătrân, I-a spus: Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu! Deci, au mărturisit pentru ultima dată, înainte de Răstignire şi Pătimire şi Moartea Sa, Dumnezeirea Mântuitorului. Şi întru această mărturisire, zice Mântuitorul, Tu eşti Petru şi pe această piatră, nu pe tine, nu pe Petru, ca persoană, ci pe adevărul pe care l-a spus, că Iisus este Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, pe această piatră, pe acest adevăr, voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”
„Mântuitorul era în pelerinaj, mereu, era Marele Pelerin, n-a rămas într-un loc decât puţină vreme, a continuat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Călătorea mereu, căutând să salveze oameni, familii, suflete, să le aducă la Dumnezeu, să le lumineze, să-i înţelepţească şi să-i mântuiască. Să-i determine să voiască să se mântuiască, că Mântuitorul n-a forţat voinţa oamenilor, cum nu forţează Dumnezeu nici astăzi voinţa nimănui. Trăim o libertate desăvârşită, pentru că ne-a creat Dumnezeu ca persoane umane, cu demnitate şi libertate în dialog cu El. Dumnezeu acceptă aproape un dialog de egalitate cu El, Îi spunem Tu lui Dumnezeu, nu-i spunem Dumnevoastră. Îi spunem lui Dumnezeu Tu, Doamne, ajută-mă! Adică de la egal la egal acceptă Dumnezeu să vorbim cu El şi ca unui tată să-I cerem cele ce avem nevoie. Şi, pentru că urma să se petreacă finalul, în mod tragic, prin Pătimirea, Răstignirea şi Moartea Mântuitorului pe Cruce, înainte de acest moment de răscruce, pentru că Mântuitorul Şi-a vărsat sângele pe Cruce ca să spele păcatele umanităţii, acele de până la El, acele din timpul Lui şi de atunci şi până la sfârşitul veacurilor Mântuitorul spală cu sângele Lui păcatele tuturor oamenilor. Ca să-i întărească pe Apostoli şi să-i înţelepţească, a purces la un lucru pe care nu l-a făcut niciodată.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a relatat apoi despre comportamentul normal omenesc al Mântuitorului:
„Apostolii Îl vedeau pe Mântuitorul ca om. Era cu Ei în permanenţă. Mâncau aceeaşi mâncare, se odihneau în acelaşi loc, călătoreau cu aceeaşi corabie, era obosit ca şi Ei. A adormit pe corabie. S-a bucurat cu ei. A plâns la mormântul lui Lazăr. S-a comportat întru toate firesc, uman. Nu şi-a arătat puterea decât în relaţie cu suferinţa umană. Nu ca să-şi arate în mod zdrobitor puterea Sa Dumnezeiască în faţa neputinţei umane. Nu. Îşi arăta puterea Dumnezeiască atunci când făcea minuni, din iubire, pentru că dorea să vindece suferinţa omenească şi să-i redea omului integritatea mintală şi fizică. De aceea Îşi arăta puterea, nu în mod publicitar. Apostolii au văzut toate minunile. L-au mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu şi au vieţuit cu Hristos ca şi cu un om adevărat, pentru că Hristos a fost Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar şi om adevărat, având fire Dumnezeiască şi fire omenească, despre care Sfinţii Părinţi, în mod minunat, au spus că au fost neamestecate şi neîmpreunate, neîmpărţite şi nedespărţite cele două firi ale Mântuitorului, în acelaşi timp împreună, dar a fost în acelaşi timp om şi Dumnezeu. Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Apostolii L-au perceput mai mult ca om şi în momentele importante, când făcea minuni, poporul zicea că niciodată n-a văzut aşa ceva. Niciodată n-a vorbit nimeni ca omul acesta. Nimeni n-a vorbit cum a vorbit Hristos, nimeni n-a putut face ce-a făcut Hristos, pe care ei Îl vedeau om întru toate, dar din milă şi iubire îşi arăta puterea Dumnezeiască vindecând bolile pe care nu le puteau vindeca medicii. Mântuitorul n-a intrat în conflict cu profesioniştii, cu medicina vremii. Totdeauna au fost doctori. N-a vindecat mâini sau picioare rupte sau boli pe care le puteau vindeca medicii de trupuri. A vindecat boli incurabile. A alungat demoni, a vindecat orbul din naştere, slăbănogul de 38 de ani, paraliticul, femeia gârbovă, femeia care avea scurgere de sânge, care şi-a cheltuit toată averea ei cu medicii şi n-a putut-o vindeca nimeni, mulţi surzi, pe care nu-i putea vindeca nimeni. Şi-a arătat iubirea şi puterea Dumnezeiască şi i-a vindecat…ca să ne arate un crâmpei din veşnicia Dumnezeiască de unde a venit, de pe Tronul slavei Sale alături de Tatăl unde a fost de când lumea.”
Apoi Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a relatat adevărul biblic al Evangheliei praznicului, despre minunea petrecută pe Muntele Taborului, în care Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă înaintea celor trei ucenici apropiaţi: Petru, Iacov şi Ioan. Şi anume, faţa Lui strălucea ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. S-au arătat în acel loc Moise şi Ilie, din Vechiul Testament, cei doi răpiţi în cer, care au dorit să-l vadă pe Dumnezeu, însă un nor luminos i-a umbrit, iar din el s-a auzit: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; de Acesta să ascultaţi!”. Sfinţii Apostoli, văzând această slavă, deci un crâmpei de Dumnezeire, nu au mai ştiut ce să mai zică.
„Din această mare şi Dumnezeiască minune, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, trebuie să reţinem că cei trei Apostoli au urcat cu Dumnezeu pe munte, CA SĂ VADĂ LUMINA NECREATĂ şi să-i facă părtaşi Dumnezeieştii firi. Şi, ca să vezi pe Dumnezeu, trebuie să urci pe un loc înalt. Dumnezeu l-a chemat pe Moise în munte ca să-i dea Tablele Legii şi să vorbească cu el. Şi pe Ilie la fel, tot pe munte. De aceea i-a dus şi pe cei trei Apostoli în munte înalt, ca să poată să vadă slava Dumnezeirii. Nu toţi putem să ne retragem în munţi şi pustii. Avem noi parte de Dumnezeiasca vedere? Putem avea parte de Lumina Necreată? Da! Toţi suntem făcuţi părtaşi Dumnezeieştii firi. Din momentul în care venim în lumea aceasta văzută şi Dumnezeu ne trimite cu o misiune, Biserica ne primeşte în braţele ei prin botez, botezul în numele Preasfintei Treimi, şi ne dăruieşte lumina darului Duhului Sfânt prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir. Primim Lumină la botez. Această Lumină trebuie sporită într-o viaţă de credinţă. Şi zic Sfinţii Părinţi că omul creştin, acel care s-a botezat, care are dreaptă credinţă, care este fiu al lui Dumnezeu după har, dreaptă vieţuire, dreaptă făptuire, dacă se eliberează de patimi şi păcate, dacă fuge cu mintea, dacă nu poate fugi cu trupul, din lumea căzută şi reuşeşte să urce cu mintea prin rugăciune şi post în lumea lui Dumnezeu şi-L are pe Hristos în inimă şi pe Dumnezeu în minte şi pe Maica Domnului în faţa lui, omul acela se poate umplea de har, se curăţeşte, se purifică şi poate să simtă energia necreată, darul Duhului Sfânt şi Lumina Necreată, să simtă energia harului lui Dumnezeu cum vine spre el şi e lucrător şi când vine harul aduce pace, bucurie, linişte. Acolo este fericire, omul simte că a pregustat din lumea cealaltă, din veşnicia lui Dumnezeu. Din pacea, fericirea şi Lumina Preasfintei Treimi. Şi omul acela se poate zice că a fost părtaş Dumnezeieştii firi, c-a primit darul vederii, Şi omul acela simte prezenţa lui Dumnezeu şi lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lui. Şi pe faţa oamenilor care Îl au pe Dumnezeu, a oamenilor mari şi sfinţi, se vedea acest lucru. Şi noi putem să primim în viaţa noastră lucrarea Duhului Sfânt în mod vădit, dar îm mod ascuns şi tainic toţi avem lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră. Ce frumoasă este Grădina Maicii Domnului în Maramureş! Iată, câtă frumuseţe! Câtă lumină în veşminte, pe feţele oamenilor! În Maramureş cred că şi de 100 de ori pe zi, nu doar că se roagă dimineaţa şi seara, ci şi de 100 de ori pe zi maramureşeanul zice „Doamne iartă-ne, milueşte-ne, ocroteşte-ne!”. Înalţă fruntea spre cer şi un cuvânt către Dumnezeu! Acesta este maramureşeanul!”
Părintele duhovnic Dionisie Trifa a dăruit Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin o icoană „Hristos Marele Arhiereu”, copie a icoanei de la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, pentru a o păstra în Muzeul Episcopiei.
Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
