Mi-a fost dat să cunosc suficient de bine atmosfera culturală și politică a Basarabiei, încă de acum trei decenii. Impresiile le-am adunat într-o carte. Așa, am cunoscut oameni din teritoriile românești de dincolo de Prut, în special scriitori, care au izbutit să impună alfabetul latin la ei acasă. O mare victorie a timpului nostru. Și nu-i uit pe regretații mei prieteni Grigore Vieru, Nicolae Dabija, ori Vlad Pohilă. Printre figurile luminoase, profunde și delicate, se numără Doamna Ana Bantoș, critic și istoric literar, un autor bine informat și sincronizat cu fenomenul critic din literatura română și cea universală. Este un intelectual care nu are complexe față de marile teme consolidate în domeniu, abordând cu prospețime în limbaj noile curente literare care marchează timpul nostru.
S-a născut, în urmă cu șapte decenii, în satul Chirianca, raionul Strășeni. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, luându-și doctoratul în filologie sub îndrumarea academicianului Constantin Ciopraga, la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași. Este cadru universitar, dar și un temeinic slujitor al culturii basarabene, fiind și redactor-șef adjunct al revistei “Limba Română.” Promovează activ literatura română, participând la colocvii și întruniri internaționale cu caracter științific și literar, desfășurate în Republica Moldova, România, Franța, SUA, precum și în calitate de realizator de emisiuni televizate, radiofonice. A debutat editorial în anul 1985 cu volumul „Creație și atitudine,” urmat de alte cărți fundamentale de critică și istorie literară.
Eu sunt fascinat de abordarea sacrului la poeții basarabeni. A participat la elaborarea Dicționarului General al Literaturii Române, apărut sub egida Academiei Române. A fost distinsă cu diplome și ordine de onoare de către instituții de prestigiu de pe cele două maluri ale Prutului. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Aniversarea Anei Bantoș este consemnată de celebra revistă „Limba Română” (aprilie), unde scriu, despre profilul ei intelectual, nume de prestigiu ale literelor românești. Scriitorul Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, apreciază caratele nobleței, astfel că „atât scrisul, cât și acțiunile sale sunt sobre și exacte, competente, lipsite de dorința de a epata.” Criticul și istoricul literar Theodor Codreanu apreciază că „autoarea dovedește o amplă cunoaștere a literaturii române de ansamblu și o pregătire teoretică de profunzime, premise care-i permit, cu vădită rigoare științifică și într-o limbă română sobră, nuanțată în același timp, să realizeze o cercetare tematistă, coroborată cu valorificarea estetică, arhetipală, psihocritică și ontologică.”
Criticul literar Terezia Filip, din Maramureș, comentând cartea Anei Bantoș despre „Literatura română din Basarabia”, apreciază că „autoarea face o amplă, riguroasă și curajoasă abordare critică și estetică, o privire panoramică a literaturii române din Basarabia, realizată de un teoretician exigent și meticulos prin grila valorilor și a conceptelor moderne specifice domeniului.” Criticul literar Vitalie Răileanu crede că „Ana Bantoș demonstreză că actul critico-literar ține de un anumit har creator, de un elan al spiritului ce depășește referințele și combinațiile mai mult sau mai puțin abile ale inteligenței.” Am avut ocazia să fiu invitatul distinsei familii Bantoș, Ana și Alexandru, din Chișinău, unde cu un grup de maramureșeni, Gheorghe Mihai Bârlea, Terezia Filip și Alexandru Peterliceanu, am săvârșit o neuitată seară de poezie, pe terasa cu poeți. Urmată de discuții de cunoaștere. Așa ne-am convins că această familie de intelectuali se află necontenit în slujba celor mai înalte idealuri românești.
De numele lor se leagă și Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chișinău, unde l-am cunoscut, pentru întâia oară, pe Grigore Vieru. Dimpreună conduc, cu pricepere și deschidere publicistică, prestigioasa revistă „Limba Română.” Pe care au apărat-o cu îndârjire și în vremuri neprielnice. Alexandru Bantoș este redactorul-șef al revistei. Sunt admiratori ai Maramureșului și valorilor lui. Țin aproape de mine, o fotografie cu două Ane, Ana Bantoș și Ana Blandiana, la Mănăstirea Sfînta Ana, de la Rohia. Recunosc, fiecare întâlnire cu familia Bantoș îmi sporește încrederea că spiritul de a fi din nou laolaltă nu este tocmai o iluzie. Cu intelectuali, frumoși și devotați, de seama Anei Bantoș, despre râul Prut, s-ar învăța doar la geografie.
Fie acest text, din partea Maramureșului, o prețuire pentru o Doamnă a culturii române din Chișinău.
