Investițiile făcute în Maramureș în ultimii 30 de ani au avut puțină logică sau deloc. Au ținut cont deloc sau infim de nevoile comunităților. Indiferent de cine a condus județul, om bun sau ne…, strategiile de dezvoltare a județului (le-am stocat, vi le punem la dispoziție la o adică) au fost doar niște idei mărețe înșirate, adunate de ici colo, fără să țină cont de contextul social.
De exemplu, comunele din Maramureș, în marea lor majoritate, se confruntă cu o acută criză a apei potabile, dată pe de o parte de nevoia crescută de confort, dar și de scăderea debitelor apelor din întreaga lume. Comunele de pe Valea Marei, de exemplu, s-au căznit și o fac în continuare, să-și facă alimentări cu apă sau să le suplimenteze pe cele existente, când Acumularea Runcu e începută din 1984-1985, e neterminată, se lucrează lasciv, un an da, trei nu. La acest moment, după 36 de ani, mai sunt vreo 15 metri de ridicat și 3 ani de lucru, dacă s-ar finanța decent. Ar putea alimenta cu apă de munte, lejer, toate comunele de pe Mara și Cosău, Sighetul, plus parte din Culoarul Tisei și din Valea Izei…
Fără patimă, dar apăsat…
Pentru a face un portret investițional total al Maramureșului, îl vom parcurge pe hartă, de la nord spre sud. Clar vom scăpa ceva, așa că ne cerem scuze în avans. Săpânța a făcut rețele de apă, sătenii acuză că vine apa cu mătasea broaștei, netratată, de ani și ani. În Sarasău este stația de gaz din magistrală, dar comuna nu beneficiază, cum ar fi firesc, de rețele de gaz, mai ales că acea magistrală vine pe sub nasul oamenilor, de la Medieșu Aurit, prin Remeți-Sarasău, spre Sighet. Cât despre orașul amintit, încă n-a ajuns la 50% branșați, după mai mult de un deceniu de la începerea investițiilor. Poienile de sub Munte a avut un drum cu finanțare europeană pierdută pentru că fundația sa a fost luată de ape, de asemenea o școală peticită…a se citi reabilitată modernizată, numai la suprafață, căreia i-a căzut efectiv etajul, era putredă construcția. La Moisei s-a făcut proiect pentru o stațiune balneoclimatică gard în gard cu mănăstirea. Cu piscine etc. În Borșa, pârtia olimpică concurează cu barajul Runcu. A fost începută în mandatul al doilea de ministru al Turismului a lui Dan Matei Agaton, în 2000-2003… Se lucrează iar, dar nu e rezolvată problema primei părți a pârtiei, exagerat de abrupte, ca-n cazul celei de la Luna-Șes, contemporană și de asemenea nefuncțională. Și lista continuă cu acel refugiu turistic de la Moisei, pe traseul Izvorului Albastru al Izei, făcut în sat, nu pe munte. Dar și cu acel centru straniu de informare-documentare de la Borșa Prislop, niciodată folosit, ce se degradează.
Exces de zel sau nepricepere?
Pentru că strategiile au fost doar pe hârtie, mai nou pe pdf… primarii au făcut separat ce-au putut, ce-au știut, au luat finanțări pe… ce era la dispoziție. Așa au apărut anomalii impresionante. Comunele Rozavlea și Ocna Șugatag au câte două săli de sport, în timp ce alții n-au deloc. Strâmtura are arenă sportivă, cu teren de fotbal și tribună, dar fără echipă, în timp ce vecinii Bârsana au echipă dar nu și teren. La fel, echipe „celebre” de fotbal din Bogdan Vodă sau Dragomirești se chinuie cu ce au sau joacă pe la vecini. Tot în zona zelului sau prozelului, amintim centrul de cercetare cultural-religioasă de la Dragomirești sau statutul de stațiune turistică a Onceștiului, nu? În zona țepei luate de la „investitorii străini” ar merita amintite terenurile de golf născute moarte de la Ocna Șugatag și Săcălășeni-Culcea… Apoi, încercările de a deschide pârtii de schi aiurea, în locuri probabil propice ca așezare, dar fără turiști, fără infrastructură, gen Băiuț-Secu, Botiza, Bouriștea-Igniș, ori satul de vacanță Novăț. Din păcate, toate aceste vise au consumat o mulțime de bani pentru studii și proiectări. Plus hârtie.
Inutilitatea la rang de artă
Nu toate proiectele din Maramureș au fost făcute aiurea, haotic. Să fim serioși. De exemplu, închiderile de perimetre miniere, absolut necesare, au fost un fiasco total din cauza relei-credințe. Pentru fiecare haldă ecologizată bine avem exemple ale altor trei făcute la mișto. Minele închise au fost pe loc… deschise de amatorii de fier vechi. Stațiile de epurare a apelor uzate s-au dovedit inutile,, la Groșii Țibleșului sau la Băița, în ultimul caz nici măcar adunând spre ecologizare toate apele de mină, unele intrând în râu în aval de stație… Alt exemplu este podul de la Sălnița, peste râul Lăpuș, în defileul Lăpușului. Accesul spre el e greu, pe drum de pământ, dinspre satul Sălnița, iar dincolo se poate trece greu sau deloc, doar cu 4×4 (cu care de altfel puteai trece și prin vadul râului, dintotdeauna..) spre Dealu Corbului. Altfel spus, nu trece o mașină pe zi pe acel pod! Desigur, dacă vorbim de inutilitate, nu putem să nu amintim două proiecte mari ale Maramureșului. Centrele și punctele de informare turistică sunt în 99% din cazuri închise sau inutile. Căutați centrul de informare turistică de la Orțâța și întrebați, dacă aveți pe cine, câți turiști i-au trecut pragul și ce materiale promoționale au luat… Circuitul bisericilor de lemn din Maramureș a fost și el un fiasco, turistic vorbind. Chiar așa, avem o nedumerire. Cineva face analize ulterioare asupra utilității și finalității proiectelor făcute? Nu de control, cât să știi ce să NU faci data viitoare, pe ce să nu mai insiști?
Și la sud de Maramureș
Să nu vă imaginați că lista investițiilor haotice sau fără finalitate nu continuă dincoace de Gutâi. La Cavnic avem pârtia de schi schițată și lăsată baltă de administrațiile anterioare. La Tăuții Măgherăuș, cartierul din dealul Bușagului este o altă nereușită, mult sub așteptări. La Asuaj, deși salutăm ambiția pentru acea centură a Codrului, anii trecuți se făceau asfaltări fără rețele de apă și canalizare. În Coaș, o stație de epurare a canalizării a rămas începută și nefolosită, după ce comuna și-a legat canalizarea de cea a Săcălășeniului. Care, în paranteză fie spus, e parțial funcțională și greșit făcută, de asemenea depășită tehnic, drept pentru care comuna Coltău are proiect pentru altă canalizare, ar renunța la aceasta. La Cernești, un parc neterminat tronează în centrul satului, deja s-au schimbat trei primari, e al patrulea care are de plecat capul când trece prin fața acelui parc.
Dar haosul investițional nu are obligatoriu iz de nepricepere sau de bani spălați. Uneori are iz politic nefericit. E cazul începerii deodată a trei mari drumuri în Maramureș, cu speranța de a le tăia panglicile înainte de alegeri… Așa am ajuns ca acum să circuli în condiții de șantier în zona Codru-Culoarul Someșului și Chioar, deși finalizarea podului de la Ulmeni anterior ar fi rezolvat problema! Sau pe Valea Izei, pe DJ 186. Sau pe Valea Ruscovei, pe județeanul zonei majoritar ucrainene. Și lista marilor și micilor investiții haotice din Maramureș nu e câtuși de puțin completă. Drept pentru care ne obligăm să revenim asupra ei.
