”Nu vedem lucrurile aşa cum sunt ele, le vedem aşa cum suntem noi” – Anaïs Nin. Cred că se potriveşte foarte mult acestei perioade. Fericirea, buna dispoziţie, dar şi nefericirea şi victimizarea pot fi parţial sau nu, rezultatul direct al modului în care ne comportăm în cadrul interacţiunilor noastre zilnice. Cred că aşa se întâmplă şi cu clasele noastre, nu? Ţine acest lucru de popularitate? Popularitatea este de două tipuri – cea legată de statut, când ne satisfacem doar propriile nevoi, când ne luăm la întrecere pentru atenţie, când dorim să ieşim în evidenţă şi ne canalizăm energia pentru a domina şi cea legată de atractivitate, când alegem să ajutăm oamenii, când ne canalizăm eforturile pentru a ne integra, când facem tot ce putem pentru a promova armonia într-un grup. Sunt cei nefericiţi preocupaţi de statut? Dar cei cu zâmbetul pe buze, ce văd partea plină a paharului, atractivi? Cum rămâne cu copiii educaţi de părinţi, profesori ce fac parte din cele două tipuri de populari? Găsiţi răspunsuri în cartea ”Popular”, Mitch Prinstein, Ed. Publica (am mai scris despre ea şi am revenit, prefer oamenii cu zâmbetul pe buze, pentru a putea să-l preiau şi eu – ”Pentru că, oricât de mult vei alerga, prietenii buni te vor face mai fericit decât câştigarea cursei” – M.Prinstein). (prof. Tatiana Cauni, Liceul Teoretic ”Emil Racoviţă” Baia Mare – laureat MERITO)
