Mă grăbesc să motivez de ce titlul acestui editorial este în limba spaniolă. Toată presa scrisă în limba lui Cervantes, în aceste zile, a apărut cu o pagină de gardă pe care scrie cu litere mari: LO PARAMAS UNIDOS, adică în traducere românească: ÎMPREUNĂ VOM ÎNVINGE! Mi se pare un splendid gest de solidaritate a breslei în aceste vremi de cumpănă. Apoi, nu-mi ascund o sensibilitate pentru limba spaniolă, pentru care am optat în facultate, de dragul unor mari scriitori latino-americani. De la Gabriel Garcia Marquez, la Mario Vargas Llosa. Pe Llosa am avut privilegiul de a-l întâlni, în urmă cu șapte ani, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde i s-a decernat Titlul de Doctor Honoris Causa.
După o strângere de mână, câteva vorbe în spaniola mea simplă și o dedicație pe romanul dumisale „Războiul sfârșitului lumii,” ne-a spus celor din jur: „Un popor care citește nu poate fi păcălit”, sau expresia memorabilă, extrem de actuală: „Cultura libertății are în continuare mulți dușmani.” Da, să fim uniți! În ultimele zile am observat că s-a subțiat resentimentul politic, s-au împuținat glumele de prost gust, cuvintele nepotrivite. Pe toți pereții patriei scrie că avem nevoie de solidaritate. Timid, conducătorii români, dau de înțeles că le pasă de interesul național. În alte țări s-a reușit. Lo paramas unidos! Este o chemare urgentă pentru a învinge epidemia acestui virus.
Pe bună dreptate, lipsurile trebuie arătate pentru a le înlătura. Criza de materiale sanitare este însoțită de o criză de încredere. Funcționează prudența față de cei din jur. E bine să nu ne pierdem cumpătul. Nu poate lipsi spiritul civic și cel patriotic. Încurajatoare sunt cuvintele blânde pentru semenul din față. Mai ieri, am avut de trimis un pachet de la Oficiul 2 din Baia Mare. Cu fireștile restricții, o doamnă oficiantă mi-a explicat politicos cum să procedez în asemenea situații, mi-a garantat că pachetul va ajunge la destinație. Cu toată distanța măsurată în metri, mai sunt semeni care prețuiesc armonia sufletească. Episodul mi-a dat încredere că putem depăși, cu bine, această criză.
Lo paramas unidos! Să ne ajutăm între noi. Să deschidem sufletul, să fim altruiști și buni. Să cultivăm grâul omului nu neghina lui. Se pot găsi soluții, în spiritul stării de urgență, să nu uităm unii de alții. Mai ales de cei neajutorați. La primăria unui sector bucureștean, s-a înființat un birou al instituției, unde o echipă specială răspunde persoanelor aflate în carantină ori izolate la domiciliu. Ideea ar putea să se extindă. Multe ONG-uri, care au în proiectele lor ideea de solidaritate, pot prelua această pildă. Nu întârziați să vă faceți simțită prezența. E nevoie să se instituie o campanie de solidaritate și sprijin. Să ne demonstrăm capacitatea de a fi solidari.
Cei mai grizonați am prins cutremurul din 1977. Eram student, în București, când s-a cutremurat pământul cu tot căminul nostru studențesc. Cum nu eram din zonă sinistrată, am fost oprit în Capitală, pentru a da o mână de ajutor. Eram repartizat la Blocul Colonadelor, unde și-au pierdut viața marele actor Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneț și poeta Daniela Caurea, o bună prietenă de lume lirică. Într-o riguroasă organizare, am muncit alături de militari, cetățeni și studenții de la alte facultăți. Nu uit nici astăzi curajul cascadorilor.
Da, lo paramas unidos! Dar și evenimentele din 1989 au fost o probă de solidaritate. Partea ei curată, civică cu semnul spre libertate. Acum trăim o experiență umană la limită. În primul rând, să ne organizăm singuri. Să nu ne dăm în vânt după zvonuri și închipuiri. Să ne raportăm la autorități. Mai ales că sunt câteva repere prin starea de urgență. Care, cred, nu ar trebui să fie un motiv de panică. De depresie. Știu că nu este ușor, dar altă soluție nu avem decât să trecem peste aceste vremuri cu multe întrebări. Îmi vine în minte că solidaritatea ține de tradiția noastră. Mulți dintre noi trăim prin educația bucuriei de a dărui, de a fi de folos aproapelui, avem sentimentul compasiunii, al empatiei. Expresia care stă scrisă pe pagina de gardă a presei spaniole, din aceste zile, nu ne este străină. Trebuie revigorată în aceste condiții speciale. Lo paramas unidos! Împreună vom învinge!
